Orice legenda are un sfarsit, orice inceput are in mod natural si un final. Tot ce incepe se sfarseste. Prin puterea vointei am ajuns la un sfarsit in viata. Am luat o decizie cu consecinte pentru restul vietii mele. Si e definitiva. Nu mai e cale de intoarcere. Aseara, si de fapt dimineata devreme, am luat aceasta decizie controversata.
Sa zic, nu? Adica, am facut o introducere mult prea lunga pentru ceva ce putea fi spus in doua cuvinte: renunt la McDonalds! (practic sunt 3 cuvinte, da noah amu nu ne cramponam noi in detalii) Vorbesc serios, ieri seara am mancat ultimul McPuisor si aici se incheie povestea. Nu o sa ma mai apropii de aceste restaurante cat oi trai si nu voi mai consuma mancarea de tip junk food. M-am lepadat de McDonalds. Astfel se incheie traditia seculara ce a inceput demult cu acel restaurant din Arad aflat la parterul Palatului Neuman unde am dat de chestiile alea mici si primejdioase numite hamburgeri. De atunci am continuat sa ma indop d cate ori aveam ocazia cu McDonalditati. Doar ca mi s-au deschis ochii in urma cu cateva zile. Nu, nu e vorba de experimentul cartofi McDonalds vs cartofi KFC, nici de Jamie Olivier care i-o facut sa renunte la ceva chestie. Nu am luat decizia asta datorita adventistilor din Loma Linda care se opun deschiderii unui restaurant in orasul cu media de varsta de 80 de ani. Nu, altceva ii de vina.
In lungul drum spre casa din Capitala pana la Arad stomacul isi mai aduce aminte si el ca trebuie sa aibe activitate si cere papa. Normal ca io eram obisnuit sami iau din Gara de Nord niste provizii de burgeri pe care sa-i analizez chimic in stomac pana acasa. Doar ca, de aceasta data a intervenit ceva. Am fost binecuvantat cu un pachet de mancare de la cantina. Desigur in caposenia me, desi hrana era destul d indestulatoare pentru o calatorie, miam luat si McDonalditati. Pe drum am consumat din ambele meniuri, si au ajuns si acasa partial. Doar ca atunci cand am mancat mancarea aia sintetica m-o luat de jos si am avut de tras de pe urma acestui meniu. Pe de alta parte, acel sendvis satios a fost destul pentru mine. Destul pentru o decizie radical. O rup cu McDonaldsu. Pe vecie.
Poate ca acesta este un nou inceput. Poate pe parcurs voi renunta la mancarea sintetica pe care o ingerez in momentul de fata. Recunosc,nu am cel mai bun sistem dietetic din lume. Dar pot sa ma schimb, asta conteaza. Si daca ceva se poate schimba, orice se poate. Sper, in bine.
