Leaganul pisicii, Maurice Baring-Recenziile lui Sturza

Voi incepe postarea cu un aperitiv. In engleza, s-ar numi un rant, o 'analiza' de cele mai multe ori negativa a operei aflate sub lupa. Pentru ca...asta e adevarul, nu mi-a placut cartea. Recunosc, sunt unele genuri de carti care nu sunt pentru mine. Nu sunt publicul lor tinta. Romanele fantasy in general nu prind la mine (exceptii sunt permise, desigur). Sau romane de dragoste. Sau romane care doresti sa se termine dar sunt precum o ora de matematica data pe repeat.

Asadar, nu mi-a placut cartea. De ce? Raspunsul este destul de simplu: continutul ei. Socant, nu? Dar, Dumnezeule, s-ar fi putut numi la fel de bine Barfa si relatii esuate in secolul XIX si macar nu as mai fi indraznit sa o citesc. Ajungea donatie la Biblioteca in doi pasi. Dar, neah, e un clasic si voiam sa-i cantaresc locul in biblioteca. Si inteleg, simti nevoia sa povestesti impresii, drame si alte dureri "femeiesti" si barbatesti ale oamenilor din high society-ul britanic si italian dar... puneti limita pentru numele Rabdarii. Cartea asta are 440 de pagini. Sau poate mai mult. Nu stiu sigur, dar cu siguranta ca priveam numarul paginilor mai atent ca desfasurarea actiunii. A fost prea crunt pentru mine. Acum ca m-am eliberat de acest tumult sufletesc, sa vorbim savanteste.

Cartea trebuie perceputa in limitele timpului in care a fost scrisa si prin prisma conditionarilor culturale. In acea perioada, era in voga acest interes pentru viata din inalta societate si pentru aventurile prin care treceau mai marii vremii. In cartea noastra, personaj principal este Blanche, o tanara care iubeste in primele pagini ale cartii un soldat lipsit insa de vreun titlu nobiliar. Tatal, stiind situatia data, alege sa-si insoare fiica cu un mult mai bogat june prim italian, aceasta tara devenind o a doua casa pentru Blanche. Anii trec, si relatia dintre cei doi soti se raceste constant. In general, personajele cartii au o anumita raceala care nu-ti permite sa te apropii de ele. Putine sunt sclipirile si acelea inabusite in pagini putine. Pentru majoritatea romanului ne vom confrunta cu niste oameni slab caracterizati, desi recunosc, sunt unele momente in care exista cu adevarat o tensiune emotionala (de exemplu, momentul in care Blanche afla soarta soldatului cu care dorea sa se insoare). Dar in cele din urma, cel putin pentru mine, desfasurarea actiunii m-a facut sa-mi pierd interesul pe drum. Si avand in vedere dimensiunile uriesesti ale cartii, am facut slalom printre paginile ei. Astfel, in ultimele o suta de pagini unele evenimente si personaje mi se pareau destul de aparute din neant. Bucuria cea mai mare pe care mi-a produs-o cartea in momentul in care s-a incheiat.

Si totusi cred ca a fost o oportunitate ratata. Ar fi putut avea personaje mai interesante, o linie mai interesanta si o tensiune mai ortodoxa (finalul se invarte in jurul a patru personaje care tind sa se iubeasca peste frontierele dinainte stabilite). Si ultimul capitol? Nu puteau incepe acolo? Asta da teaser pentru Primul Razboi Mondial. Si da, ultimele pagini mi-au placut, si concluzia finala a povestii celor doua personaje. Dar, l-as mai citi din nou? Normal ca nu. Prefer literatura de calitate.

Recenziile lui Sturza-Suferintele tanarului Werther, J. W. Goethe

In incercarea de a-mi aerisi biblioteca si de a imbogati patrimoniul Anticariatului, am luat la citit cartile care s-au strans de-a lungul timpului pe rafturi.  Lectura cartii va hotari soarta ei viitoare. Daca o voi gasip placuta pe baza unui anume criteriu subiectiv va ramane, daca nu, nu.

Si astazi voiam sa-mi impartasesc cateva idei despre carte sus-numita. E o carte care are imprimata pecetea perioadei in care este scrisa, resimtindu-se puternic elementul naturii. Omul este fascinat de natura, se regaseste in ritmurile ei si gaseste placere in explorarea imparatiei tacute a lui Dumnezeu. 

Povestea este simpla si usor de concentrat. Personaj principal este Werther, un tanar impresionabil si vizibil indatorat epocii sale, impresie evidentiata de stilul de exprimare al scrisorile trimise fratelui sau. (este roman epistolar) La inceput freamata odata cu cadrul natural bucolic pe care il are inaintea ochilor sai si exprima o bucurie de a trai extrasa din mici momente pitoresti care il incanta pana la delir. Odata ce inaintam in roman, personajul se schimba odata cu intalnirea fatidica a sa cu Lotte, catalizatorul viitoarei drame. Aceasta admirabila si adorabila logodnica reuseste sa se cuibareasca in mintea lui, izgonind orice altceva. Werther devine bolnav de dragoste, suferind teribil din pricina iubirii imposibile (se va casatori cu un altul). Timpul trece tensiunea acutizandu-se pana in momentul in care protagonistul decide ca exista o singura cale de a iesi din situatie, aceea a iesi din acest joc numit viata. Romanul se incheie brusc, ca la sunetul unui ceas desteptator. Pentru Werther, nu mai ramase nicio speranta in aceasta lume.

Ceea ce pot spune este ca aceasta carte nu reprezinta genul de carte pe care sa-l citesc cu placere. Poate in alta parte voi discuta despre ce imi place sa gasesc intr-o opera literara. Asta nu inseamna ca sus-numita carte nu este bine inchegata. Este totusi scrisa de Goethe, si nu-i pot lua acest drept al geniului pe care il imprima operei. Descrierile sunt evocatoare, unei explozii ale sentimentelor sunt extrem de fecunde si in unele locuri exista cateva perle ce indeamna spre introspectie legata de natura umana. Ceea ce m-a indepartat pe mine a fost sensibilitatea excesiva a personajului principal, care mi s-a parut mult prea inclinat spre a da frau liber emotiilor si intr-un punct mult prea fatalist. Vedea acea pasiune oarba ca o boala al carui singur remediu era mormantul. Probabil aceasta a fost si intentia autorului in a descrie ce trece prin sufletul unui indragostit nefericit, insa pentru mine a fost destul cat sa ma departeze. Nu pot spune ca a fost timp pierdut ca in cazul altor carti, si cu siguranta a fost o lectura cursiva, dar asta nu o va mai pastra in randul cartilor din biblioteca mea. 

Cartea se va gasi in Anticariatul lui Sturza la pretul de 8  RON.