Uitandu-ma la ultima data a postarii anterioare pot spune ca m-am simtit putin ingrijorat si poate nesigur legat de calitatea a ceea ce voi scrie in continuare. Poate ca in tot acest timp in care nu mi-am dedicat cel putin o jumatate de ora insemnarii unor idei mi-a ruginit cutia de rezonanta si acum poate voi falsa printre randuri. Dar daca stai sa te gandesti, doar lucrand ceva vei reusi sa reinveti ceea ce ai pierdut. O mare lectie de viata, si un lucru pe care am ajuns sa il invat in ultimele luni.
Poate ca titlul nu ofera destul de mult pentru a va face o idee asupra cuvintelor ce vor urma a fi citite. E ciudat si poate lipsit de sens. Dar am avut o imagine in minte atunci cand am ales acest titlu. Lupta, o confruntare se poarta intotdeauna intr-un singur sens: dinspre tine spre persoana pe care doresti sa o depasesti, infrangi, supui. Dar invers nu se poate? Exista oare o lupta cu tine insuti? Daca da, de cate ori am castigat-o, de cate ori am pierdut-o?
Doi mari filosofi ai lumii, despartiti de sute de ani, Seneca si Schopenhauer, au transmis printr-un aforism aceeasi idee: sa nu credeti ca acela care poate face mari lucrari este un om puternic, ci acela care pe sine insusi se invinge. Acela este un om puternic, important. (parafrazare proprie, cu toate defectele ei). Am stat sa analizez aceasta idee si privind la mine insumi tind sa le dau dreptate.
Momentan ma confrunt cu un ultim examen, care datorita unei neglijente perpetuate de-a lungul unui intreg semestru va avea ca rezultat final o restanta. Nu mai exista nicio metoda omenesc posibila sa reusesc sa-mi insusesc toate informatiile intr-un timp atat de scurt, si nici macar daca as fi avut o saptamana nu cred ca as fi reusit. Aceasta e doar o ilustratie asa ca nu vreau sa fie prea distragatoare de la subiectul principal.
Simt ca uneori am parte de anumite lupte interioare, confruntari, alegeri intre...si intre...si pe baza deciziilor luate ajung de obicei sa am parte de consecinte nefaste, cel putin pe termen lung. Fac alegeri care pentru moment sunt bune dar pe viitor vor duce la semanarea unei recolte nepotrivite. Si acum, dupa ce probabil ca v-ati facut niste idei destul de macabre, vreau sa va asigur ca nu ma refer la altceva decat la subiectul procrastinarii (o denumire elevata pentru lenea atotputernica). Am realizat faptul ca alegand sa nu fac nimic, sa depasesc cu mult standardul normal de stat in fata laptopului, am pierdut. Pe langa timpul efectiv pe care il puteam investi in ceva cu adevarat ziditor, am ajuns sa pierd agerimea mintii. Si acesta este dupa parerea mea, un mare pacat. Mintea umana e facuta sa ramana in forma, sa creasca, sa inghita informatii si sa ofere idei. Noi insa ne-o tocim alegand sa dam frau liber unui hedonism informational care nu face altceva decat sa ferece inauntru puteri care pot fi folosite spre binele nostru sau cel putin pentru binele fiecaruia. Ma uit la mine cu teama straduindu-ma sa invat ceva si nereusind sa pastrez atentia totala in acel loc. Totul datorita acestui stil de viata. Oscar Wilde spunea ca cel mai eficient mod de a invinge o ispita, este sa-i cedezi. Eu pot spune ca am urmat in mod inconstient acest sfat si acum gust consecintele.
Si atunci? Exista vreo solutie dincolo de "indemnul la virtute" pomenit de un profesor de-al meu? Sa zic expresia mult prea uzata "incepand de maine nu voi mai..."? Nu cred. Singurul raspuns pe care il pot oferi acestei probleme este o lupta. Un razboi care trebuie inceput pentru a castiga ceea ce am pierdut. Regret enorm tot acest timp pe care il puteam folosi in scopuri mai nobile decat navigarea fara sens a Facebook, 9gag sau mai stiu eu ce site, dar veste buna este ca timpul nu e pierdut. Dar pentru aceasta nu pot urma indemnul lui Wilde. Nu mai pot alege sa merg pe aceeasi cale caci vad unde duce. Trebuie sa renunt, trebuie sa ridic arma si invat sa spun nu. Pentru ca a refuza ceva acum, poate duce la o rasplata pe viitor. Si singura metoda prin care pot vedea daca ceea ce am spus acum este o prostie si eu sunt cuprins de febra sesiunii, sau chiar am dreptate este viitorul, ziua de maine. Daca peste un timp, voi iesi din acest cerc stramt si voi dovedi ca mi-este bine, atunci am dreptate. Si am invins. FIN
