Se spune ca viata e un drum, pe care-l poti parcurge fie pe sosea, fie pe calea ferata. E un drum care poate are hartoape, poate fi lin (putin probabil) sau poate avea foarte multe curbe, facand greu sa vezi ceea ce te asteapta dupa colt. Asta poate spune ca viata este plina de surprize si ca te poti lovi de schimbari, de evolutii la timp, sau nelatimp. Treci de o curba si trebuie sa te adaptezi, sa rasucesti de volan pentru a te putea incadra pe soseaua vietii, sau pe un drum de tara.
Cu trenul este o situatie un pic diferita. Aici nu e vorba de tine, ci de faptul ca esti dus dintr-o parte in alta de altcineva, o situatie, soarta daca suna bine, si aceasta organizare a evenimentelor schimba ordinea normala a lucrurilor de pana atunci, in bine sau in rau. Te face sa regandesti, sa modifici poate planuri sau te pune la lucru, sa faci planuri noi, sa te reorganizezi. Observ ca bat campii, dar eu nu puteam sa scriu un mesaj de plecare, doar asa direct. Daca as face-o, n-as fi eu.
Da, plec. Ma duc. Nu ma duc cu totul, cel putin nu acum. Mai avem un ultim bal. Acuma imi dau examenul vietii (nu BAC-ul nu mi s-a parut mai mare decat o teza, desi la teza aveam mai multa libertate de a scrie), pentru ca dupa asta ma pomenesc cu o probabila meserie, si de aici urc pe panta necrutatoare a tineretii, iesind din "frageda pruncie", cantata de poeti si pierduta acum de mine. De aici urmeaza un suis care trebuie sa fie greu si atunci cu siguranta ca va fi si frumos, si fructuos, si apoi un timp de coboris pe ailalta parte, moment de analiza a lucrurilor pe care le-am facut pana atunci. Devenim prea deprimanti si prea nostalgici asa ca ma opresc. Am aici doua poze pe care mi-am construit scheletul postului. Prima e o poza facuta de mine astazi seara, cu peronul garii din Curtici, punctul A. In a doua poza se poate vedea peronul Garii de Nord, din Capitala, punctul B. Va marturisesc faptul ca aceasta este prima data cand vad Bucurestiul, dar sper sa ma uimeasca in sens pozitiv. Dupa ce voi termina cu examenele, io sper sa-mi primesc vacanta pe care am planuit-o intreaga vara, un tur turistic tumultos pe care-l voi dezvalui abia peste vreo doua saptamani, cand ma voi intoarce. Pana atunci, toate cele bune si imi urez calatorie placuta. Godspeed.
Masina arata absolut genial, ca un copil mare ce mi-s mi-a placut sa dau niste ture cu ea, dupa care am pus-o napoi pe piedestal. 
Unul dintre motivele pentru care asta o sa fie cam singuru numar pe care o sa-l iau, este pretul. 11, 90 lei pret promotional, nu se compara cu 25 de lei pret normal. E adevarat, e lucru de calitate, dar vremile nu-s asa de roze incat sa dau cu banii in stanga si in dreapta pentru orice lucru, chiar remarcabil, si fain de achizitionat. Oricum, pentru mine, Dacia era limita. Ea e simbolul nostru.
