Privind pe larg spectrul existenţei umane, o persoană poate ajunge la o concluzie simplă şi cumva aparent evidentă: există multe lucruri nedrepte în lume. Depinde bineînţeles şi de instrumentele cu care se măsoară această influenţă, fiecare om având un anumit set de reguli. În mare însă, este clar că viaţa ne este brăzdată de lucruri care par scoase din tiparul a ceea ce credem a fi normal.
Printre aceste norme strâmbe, am descoperit un fascinant şi dezamăgitor adevăr care este aplicabil la diferite nivele ale speranţei noastre: unii au ceva special şi îşi bat joc de el, iar alţii ar putea face lucruri frumoase, dar nu au posibilitatea. Aşa ar suna această axiomă emoţională pe care o putem aşeza în dreptul relaţiilor interumane cu uşurinţă.
Şi privind în jurul nostru, nu-i aşa că recunoaştem această palidă reprezentare a evenimentelor? Când oameni care sunt capabili aleg să-şi irosească energia creatoare întreprinzând acţiuni ale căror scop ultim nu va fi unul benefic ci mai degrabă distructiv. Când nu primează mila, ci interesul. Când cineva are o relaţie specială, însă alege să dea cu piciorul, să producă suferinţă şi să dezamăgească.
În acelaşi timp, oamenii care vor să facă ceva, care manifestă pofta de a răsturna tot ce poate fi răsturnat şi nu corespunde unei viziuni strâmbe. Aceştia sunt împiedicaţi, ignoraţi, scuipaţi şi asfixiaţi de strigătul unei lumi ce se complace într-o realitate hâdă, dar care îi lasă să se simtă bine. Măcar atât să aibă şi ei. Sunt oameni care sunt capabili de bine, dar nu pot atinge viaţa persoanelor care au nevoie de ea. Din diferite motive care îi clasează pe locul doi. Şi astfel, nu poate fi vorba de fericire în dreptul niciunei dintre aceste două categorii.
Ce e mai tragic? Lucrurile acestea nu se vor schimba. Niciodată. Natura omului va rămâne aceeaşi şi va continua să meargă pe acelaşi calapod. Şi făcând astfel, cei ce au ceva special îl batjocoresc, iar cei ce ar putea face ceva, nu au şansa. Uneori însă, în întuneric, mai există şi mici lumini şi speranţe. Poate prea puţine şi prea departe....
