Cum ar trebui sa sarbatorim Craciunul?

Sa fie altfel? Diferit de pana acum? Multa lume militeaza pentru o purificare, reformare a acestei sarbatori. Sau pur si simplu pentru o scoatere pe deplin din calendarul nostru atat de mult batatorit. S-a pierdut spiritul ei! Am corupt-o noi oamenii transformand-o intr-o ocazie de rasfat digestiv, de rispa si snobism, de urgenta medicala. Societatea de astazi a reusit sa inece puritatea micilor cadouri din trecut.

Ma gandesc la termeni acum. A sarbatori, ce e aia? Ce e o sarbatoare? O ocazia de a te opri din lucru si de a privi inapoi, poate. (nu degeaba e la capatul anului) Tragi o linie, poate alaturi de persoane dragi tie si privesti in spate. Te uiti in ochii lor si vezi ce ai pus acolo. Ce cadouri ai lasat. Nu azi, in ziua de Craciun. In fiecare zi. Pana acum. Zi de zi, ora de ora. 

Ceea ce e trist in existenta umana este lipsa de consistenta. Noi alegem tot timpul focul de artificii si suntem atrasi de simbolismul unor zile si evenimente pompoase. Ne declaram buni doar pe o perioada limitata, de parca frumosul are termen de valabilitate. "Nu, azi nu pot sa fiu bun pentru ca nicio stea stralucitoare nu e pe cer." Ne-am claustrat in astfel de sarbatori si am pierdut cumva intelesul lor profund. Un mare rabin, Joshua Heschel spunea ca omul trebuie sa creeze momente sacre. Asta inseamna de fapt, sacrul. Si e o imagine frumoasa pentru ca nu e legata de o data anume. Se poate intampla si a treia marti din septembrie.

Dar, revenind la intrebare, sa-i dam si un raspuns scurt. Cum? Uitandu-te la ceilalti. Si gandindu-te la cum a inceput totul. Cu Cineva uitandu-se la altii. Si hotarand ca singura cale prin care ei pot fi fericiti este ca  El sa uite toate lucrurile frumoase pe care le avea si sa se sacrifice. Pentru altii. Ca mai incolo ei sa tina minte acest lucru si sa faca acelasi lucru inspre pomenirea Sa.

Lumina pusa sub obroc moare fiindca nu are cui sa-i impartaseasca vestea ei. Dar daca e pusa acolo unde lumea poate sa vada, atunci isi va indeplini misiunea. Misiunea noastra este sa facem bine, sa privim dincolo de noi, la oamenii din jurul nostru si sa facem ca lumina sa rasara in ochii lor. Facand asta, vom face din orice zi o sarbatoare, o amintire a Craciunului originar, cand Cineva a inteles ca e mai ferice sa dai, decat sa primesti.

Sa ucidem preferatul, sa crestem turma!

Urmeaza o postare personala. Si anume se refera la mine in mod personal, dar se aplica si lumii inconjuratoare, o lume care imi impartaseste slabiciunea si care se foloseste de ea la potentialul ei maxim si din pacate distructiv pentru gandirea noastra.

Inainte de a crede ca intram intr-un teritoriu mult prea lugubru, sa stiti ca este vorba despre ceva comun, banal, apartinand lutului si care ne-a fost totusi de folos de atatea ori. Este un "as" din maneca, scos in momentele de ananghie si care completeaza intr-un mod peticit orice aparenta lipsa de congruenta mentala.

Despre ce ma tot chinui sa vorbesc aici? Despre un anume cuvant, un adjectiv, care a devenit un fel de parola, de vesta de salvare, de buton ESC din situatiile dificile. L-am folosit si eu de multe ori, desi dupa aceea am avut procese de constiinta si am stat nedormit nopti la rand luptandu-ma cu sentimentul vinovatiei milenare. (totul e adevarat pana la ultima parte).

Asadar, nu vi se pare interesant? Ups, am zis-o din nou! Da, este vorba despre acel cuvant. E un cuvant care ajuta, care umple lipsele din cadrul discutiei, o pluta intr-o mare involburata a unor discutii mult prea abstracte pentru o cercetare atenta a DEX-ului mintii. O caramida ce se potriveste oriunde, de la cocioaba la castel si nimeni nu baga in seama exista acestui elefant in camerele pline de neuroni ale noastre.

Interesant e un cuvant care ineaca. E ca o iedera ce se infasoara si incearca sa inghita orice forma de originalitate si creativitate ce ar putea sa se nasca in mintea cuiva. De ce sa te chinui cand ai totdeauna la indemana cheia alpha? Este mita care distruge visele cuvintele merituoase ce s-ar putea strecura in vocabularul nostru. Este producator de clisee si limbaj de lemn si aceasta este o mare crima. Impotriva limbii si impotriva gandirii care nu se poate dezvolta din sase verbe si opt substantive.  Este de datoria noastra sa fim mai interesanti decat e nivelul discutiei. Pentru ca in spate, se afla o turma de cuvinte ce inca doarme. Vedeti doar sa n-o treziti cu zgomotul mintii gandeste!