Ce mai e de văzut în Românica asta? Impresii de călătorie de-o vară

Vara asta am avut posibilitatea de a vizita mai multe minunate locații din Românica noastră de toate zilele. Și m-am gândit așa pe final, ca rememorare, de ce să nu fac și niște invitații? Sunt locuri frumoase p-acilișea, unele mai faimoase, unele nu atât de cunoscute, dar la fel de frumoase.

1. Sânnicolau Mare. Unul din orașele județului Timiș (localizat deci, în fruntea țării), poartă însemnele unui mic orășel de provincie. Și da pe lângă asta este locul de naștere al compozitorului Bela Bartok, faimos pe toate meridianele lumii. Așa că o scurtă ieșire de o zi vă poate duce aici să vizitați castelul Nako în care se află muzeul orașului și să vă plimbați pe străzile orașului (au un centru vechi pietonal mic și cochet) și să găsiți tihnă.

2. Oradea Mare. De ce nu se mai folosește denumirea asta? E un oraș cu adevărat mare. Am vrut să ajung acolo știind că s-a investit serios. Eram dornic să văd dacă întradevăr găsești ceva frumos și de calitate. Pot spune că am rămas plăcut impresionat. În primul rând sinagoga neologă a fost restaurată din temelii și a devenit o bijuterie (prima foto). Neapărat trebuie vizitată. De asemenea, în zona centrală, s-a născut o mică pietonală pe lângă Palatul Vulturul Negru. Frumos de tot. Îngrijit, curat.  Ah, și mai e și cetatea. Nu la fel de faimoasă ca Alba Iulia (ajungem și acolo), dar tot merită un drum pentru a o vedea. Doar laude la adresa Oradiei!

3. Timișoara. Capitala culturală 2021 a suferit și ea niște modificări. Centrul vechi, piețele au fost refăcute și cu unele încercări de modernizare exagerată, totuși se păstrează la înălțimea unei Viene de România. Tot ce era frumos înainte a rămas și s-au mai adăugat câteva locuri ce trebuie neapărat văzute. Deci, și Banatul nu-i de ocolit.

4. Deva. Cetatea Devei, restaurată din frageda-mi pruncie, nu m-a impresionat. Să fi fost oare spiritul istorico-critic, dar nu prea ai ce vedea. Critic pe unde pot această lipsă de elementare semnale. Te plimbi orb și n-ai habar ce vezi. Și umezeala aia de pe pereți nu mi se pare deloc de treabă. Pe de altă parte, ultra-recomand Muzeul Civilizației Dacice și Romane (e în Magna Curia, în parcul orașului). E extraordinar! S-a prins că tehnologia nu e dușmanul vizitatorului și are o mulțime de aplicații interactive. (am reușit să completez puzzle-ul în 1:22) Și e mare! De la dinozauri și animale împăiate, la o mulțime de obiecte dezgropate în zonă și aparținând vremilor antice.  Nu ratați!

5. Hunedoara. Mai trebuie ceva spus despre Castelul Huniazilor/Corvinilor? E un loc de vis, monument istoric, platou de film, loc bun de nuntă etc, etc. Mergeți și convingeți-vă singuri.

6. Simeria. Nu cred că e un oraș care să fie în topul listelor de turism. Dar ar trebui. Arboretumul din oraș este de-a dreptul fabulos. A treia grădină botanică ca mărime din Europa este pur și simplu din altă lume. Eu nu sunt o persoană care să fie obsedată de natură și aer liber, dar aș fi rămas acolo ore în șir. E de-a dreptul magic. Dacă treceți prin zonă, faceți-vă timp pentru o vizită. Nu vă va părea rău.

7. Orăștie. Un orășel unde trebuie să mergi cu temele făcute. Multe lucruri și mulți oameni au ieșit de aici. Au lăsat și urme. Din nou un centru vechi pietonal cochet și drăgut, câteva statui și niște clădiri colorate. Recomand o vizită până la bisericile surori. Dacă aveți noroc veți da peste administratorul locului, un om cumsecade și plin ochi cu informații despre biserici și oraș. Ah, da, are și un dar de povestitor ce vă va ține atenți în cursul lecției. Merită să rupeți puțin din timp să opriți și acolo, pentru a afla poveștile Orăștiei.

8. Alba Iulia. Una din cele mai vizitate locuri din România. Eu am trecut de acolo de cinci ori, așa că pot spune că știu cu ce se mănâncă. Acum însă, mi se pare că arată cel mai frumos. (cu excepția parcului, ce rămâne o plăcută amintire de prima dată) Au făcut o treabă excelentă adăugând noile descoperiri arheologice din perioada romană în turul cetății și completând astfel imaginea de atracție turistică de clasă superioară. În rest, pe laude s-a construit reputația cetății. Și nu sunt deloc exagerate!

Închei aici scurta-mi pledoarie. Ați fost, n-ați fost pe aici, nu contează. De acum încolo puteți merge. Poate v-am dat de gândit și în următoarea vacanță poposiți măcar în unul dintre aceste locuri frumoase ale României. 

Fărâmă de adevăr?

Doar un gând rapid, fugar care mi-a trecut prin minte și pe care voiam să nu-l întipăresc pe vreo altă platformă. Mi-a tot dat târcoale acest gând al rapidelor schimbări ce se produc în societatea înconjurătoare. Zic că e semn rău dacă deja poți zice acum câțiva ani nu era așa, lucrul ăsta nu s-ar fi putut întâmpla. Exemplele pot curge și cred că fiecare și-a așezat în minte clar lucrurile care îi sunt cel mai aproape de butonul de revoltă sau nemulțumire.

Lumea se schimbă și poate cei mai bătrâni, cum sunt eu de exemplu, simt dureri în oase când bat prea tare vânturile schimbării. Ceea ce e interesant este că întotdeauna aceste revoluții (nu neapărat politice, să tragem o linie aici) trag după cutia Pandorei. Problema poate fi că o întredeschid puțin. Și de acolo poate veni altcineva care să mai tragă puțin mai departe până se va deschide de tot.  Și atunci ce s-o întâmpla oare?

Nu pot să uit, din lectura unui volum despre mecanismele puterii în Rusia țaristă, acele unde care au dus până la urmă la prăbușirea regimului autocratic (deși pe termen lung consecințele au fost și mai dramatice). Oameni bine intenționați, cu programe bine schițate care au provocat sistemul și forma lucrurilor. Un pic. Alții încă un pic. Până la urmă au venit unii care au tras un glonte în cap sistemului, și mai rău milioanelor de victime colaterale, ce nici nu făceau parte din planurile inițiale. Tot s-a sfârșit cu un nou imperiu de data aceasta fără inimă și întoarcere. (lectură obligatorie Panta rhei a lui Vassili  Grossman)

Nici nu inteționez să creez o paralelă, dar m-am tot gândit la starea de fapt. Un zid care tot e lovit, și tot e testat de rezistență împotriva șocurilor poate la un moment dat cădea. Am ales acel citat din filmul The Dark Knight pentru că suprinde bine această realitate. Introdu puțină anarhie, fă ca lucrurile să iasă din cursul natural. Crezi că e mai bine așa. Și cursul se mută tot mai departe de albia originală. O fi bine, n-o fi bine mișcarea asta? Cine s-o știe? Om fi bătrâni sau poate om muri până să iasă roadele celor ce se joacă astăzi. Important e dacă tot se deschide cutia Pandorei, măcar să așteptăm până la ultima clipă. Pe fundul cutiei se găsește mereu Speranța. Poate mai are noimă într-o lume ce fuge de ea însăși.


sursa imaginii: https://memegenerator.net/instance/65912108