luni, 20 noiembrie 2023

Recomandări de Gaudeamus 2023

Fotografie din 2019, ultima ediție la care am participat


 It s the most wonderful time of the year! Da, cea mai importantă sărbătoare din an pentru orice cititor de pe cuprinsul patriei noastre vitregite. Nu trebuie să spun prea multe pentru că Zeul Algoritm a invadat deja căsuțe poștale și orice spațiu digital cu reclame.

Dar aș vrea să fac ceva. Pe vremuri, când lucram pentru Biblioteca Respiro cred că am postat vreo 2-3 ani la rând niște liste cu recomandări. Nu știu câtă lume le-a citit sau le-a băgat în seamă, dar noah, mie îmi făcea plăcere să mă uit peste titlurile noi și să mi se strângă stomacul de emoție în sincron cu portofelul.

Și am zis de ce să nu facem ceva și anul ăsta având în vedere că oferta editorială se rostogolește ca un potop peste noi. Așadar, dacă aș merge la Gaudeamus cu un fond de beizadea (din aia de pe timpuri, nu cei numiți astăzi așa), cam asta mi-aș lua.

Începem cu Humanitas pentru că ei sunt literalmente miezul din fanta. La ei e multe de văzut, dar am să zic doar de câteva care fac cu ochiul mai insistent. În urmă cu vreo câțiva ani am cumpărat o carte și am zis că o citesc odată ce va fi completată seria. Noah, o apărut și al treilea volum din Eseurile lui Montaigne, așa că la anul aș face bine să-mi rezerv timp să le studiez. O apariție înfocată e Focul amorului. Despre dragoste și sexualitate în societatea românească, 1750-1830 scrisă de Constanța Vintilă. Celelalte cărți despre istoria socială a românilor din acea perioadă sunt fascinante și pictează un tablou plin de viață. Așa că nu mă aștept la ceva mai prejos.

Mai pomenesc și O lume luată razna. Câteva reacții de bun-simț la ce ni se întâmplă de Alexandru Călinescu. Nu știu mai nimic, am citit prezentarea și pare interesantă. Ultimul volum de la Humanitas este de Roger Scruton, Sufletul lumii. E drept mi-am construit o piramidă din cărțile lui, încă n-am curajul să o divizez în pagini citite. Dar vine și ziua aia.

De la Polirom aș fura vreo trei cărți. Prima, de non-ficțiune, este Iertarea. O explorare, scrisă de Marina Cantacuzino. Titlul spune totul. Pe partea de ficțiune sunt două cărți faine pe care le filez de departe. Chiajna din Casa Mușatinilor, de Simona Antonescu, un roman istoric despre o personalitate a Evului Mediu românesc. A doua este Linia Karman de Andreea Răsuceanu. Mă declar fan al ei, și aștept ce ascunde noul volum.

Nemira a însemnat pentru mine în general colecția lor de SF de la care recunosc am rămas în urmă. Ce-mi sare în ochi acum e deja publicarea celui de-al doilea volum din Attack on Titan. Chiar și pentru cineva care nu se omoară cu manga, asta e un fenomen prea răspândit ca să-l bagi sub preș. Iar o altă carte probabil fermecătoare va fi Monștri fabuloși. Dracula, Alice, Superman și alți prieteni literari a lui Alberto Mangruel. Omul știe să vorbească despre cărți și reușește să infuzeze puțin din dragostea sa livrescă cititorilor săi.

La Litera mi-au făcut cu ochii două cărți. Prima scrisă de Adrian Goldsworthy, Caesar. Viața unui titan și nu știu de ce ar trebui să mă motivez în privința cărții ăsteia. A doua, Iluminismul. Căutarea fericirii 1680-1790 scrisă de Ritchie Robertson aș așeza-o tot la istorie socială conținând detalii despre acea perioadă, cu accentul pus pe acest subiect familiar fiecărui om.

Editura Corint încă le rupe la categoria istorie, și doar notez pe scurt niște hoți de bani: Habsburgii. Ambiția de a stăpâni lumea de Maryn Rady, Anul 1000. Exploratori, negustori și începutul globalizării de Valerie Hansen, Cum să trăiești ca un victorian. O zi din epoca reginei Victoria de Ruth Goodman și I love you my Marie. Scrisorile lui Barbu Știrbey către Regina Maria. Convinși, nu?

Și de la editura Trei vin trei propuneri actuale și provocatoare. Războiul ruso-ucrainean. Întoarcerea istoriei a lui Serhii Plokhy despre evenimente care ne bat zdravăn la ușă. În lumea subterană a Ierusalimului de Andrew Lawler care vorbește despre vasta bogăție de artefacte ascunse sub orașul cel mai râvnit de pe planeta asta. Ultima, Agutoki. Impresii de călătorie din Papua Noua Guinee de Carmen Strungaru se preconizează a fi o poveste de viață ce îmbină pasiunea cu succesul.

Închei cu editura Vremea, un stand pe care-l căutam mereu cu interes. De la ei aș menționa un titlu care îmi face cu ochiul, Capcana unui compromis. Securitatea și arheologia 1947-1967 de Oana Stănciulescu. Poate nu-i pentru toată lumea dar cred că e o explorare a relației dintre putere și cultură care merită descoperită.

Și aici punem punct. Am putea spune că acest text este unul care ține de domeniul fantasticului pentru că nu trebuie să trag linie sau să deschid portofelul. E o ofertă bogată din care am ales doar câteva roade de-a dreptul apetisante. Mai sunt multe, pe alte gusturi. Și la Gaudeamus cel mai fain era când găseam câte un volum inedit la o editură care nu este așa de mult în lumina reflectoarelor.

Adevărul e că nu toată lumea va ajunge la Gaudeamus. Dacă ești din București du-te chiar dacă nu vei lua nimic (mă îndoiesc, se găsesc și chilipiruri cu 10 lei dacă deschizi ochii). Noi, ceilalți, așteptăm să apară pe rafturile librăriilor aceste cărți. Sau dacă aș spune un secret, când am făcut documentarea pe site-urile editurilor am văzut niște promoții. Vorba aceea, o promoție bună pune carte lângă carte.

 


PS. Dacă ai ajuns la Gaudeamus, sau dacă ai cumpărat o carte despre care n-ai știut până n-ai citit postarea asta, lasă un semn. Sunt tare curios să văd dacă a avut efect și te-am convins să-ți deschizi portofelul. Spor la vânătoare! 

miercuri, 15 noiembrie 2023

Labirinturi de lut, o odisee urbană prescurtată


 

Orice poveste are în spate o imagine, un cadru care o face demnă de a fi ascultată...

Ce poate fi mai palpitant decât întâlnire a doi oameni diferiți care caută același lucru? Chiar dacă el este împachetat sub o altă formă. Două voci străine reunite într-un pact al prieteniei. Două inimi gata să se deschidă pentru a face un salt în gol care le va schimba destinul.

Am scris povestea Leei și a lui August, doi tineri care trăiesc o zi deosebită pe străzile Aradului plecând de la această extraordinară întrețesere a întâmplării și providenței. De câte ori nu am fost și noi îndreptați, treziți, de întâlnirea cu altcineva? Cu o persoană care a reușit să ne arate un drum nou?

E povestea unei zile, a câtorva ore trăite sub semnul așteptării și răspunsului. August e tânăr, aproape matur. E un căutător de semne orientându-se după ele pentru a-și trăi viața. Lea este mai tânără, drumul abia s-a deschis înaintea ei, dar deja s-a refugiat într-o cochilie cinică. O ciocnire între vis și realitate, între planuri și iluzii. Greu de stabilit cine poate câștiga.

Personajul tăcut al cărții este chiar orașul Arad. Cei doi se plimbă, bat orașul la pas și în urma lor, se pune reflectorul pe patrimoniul îmbătrânit al orașului. Mai mult decât o redescoperire a pietrei, poate fi o invitație la a privi mai departe la reveria unor zile mai elegante, încărcate de un aer proaspăt, aproape magic.

Aici nu sunt răspunsurile! ar putea fi un slogan al cărții. Nu am vrut să strivesc mirarea descoperirii și să teleghidez personajele pe un drum bine stabilit. Mai ales că amândoi sunt pierduți, două vase plutind pe curenți ce-i duc departe de destinația dorită. Vor putea să găsească drumul înapoi înspre portul căutat?

Revin mereu la Odiseea, opera de la care l-am furat pe August. El e asemenea lui Ulise, care rătăcește prin lumea largă căutându-și Ithaca. Homer ne-a pictat un tablou monumental ce ne poartă la hotarele lumii cunoscute. Oare o altfel de experiență, o altă odisee înspre țara sufletului să nu fie la fel de palpitantă, chiar dacă drumul e mai scurt? Cât de întortocheate sunt cărările inimii?

Pentru mai mult, e nevoie de lectura cărții care au dat naștere acestor gânduri. E o carte ce trebuie acceptată fără așteptări exagerate, dar nici cu prejudecata mediocrității. E un vis care a fost făurit unind imaginația cu munca pentru a face povestea o realitate palpabilă, gata să ajungă în mâna oricărui cititor dornic să o citească

 

 

Impresii ale cititorilor


...Chiar din primele pagini cum ai patruns in  labirint nu mai e cale de intoarcere...

...E plamadeala terestra, cu stropi de visare si farmec parca din alta lume. Este o calatorie in realitatea zilnica, in viteza miscarii urbane, dar este si popas in care sufletul uman este desfacut inaintea cititorului cu grija, sfiala si admiratie...

...Aceasta carte abundă in dialoguri antrenante, actiune inteligent construită, mister savuros, dar și descrieri atente ale unui oraș pe care nu l-am mai vizitat...

...Străzile și clădirile Aradului și discuții ușor profunde despre ce înseamnă viața, visurile, pasiunile sau dragostea. Despre ce ne ține blocați sau incapabili să ne urmăm menirea...

...Deși acțiunea se petrece pe parcursul unei zile, Lea și August au parte de o călătorie inițiatică- pornesc la un drum imprevizibil, având sau nu anumite așteptări și sfârșesc prin a fi schimbați de călătorie și de oamenii cu care s-au întâlnit...

 

 

Un fragment mărturie: https://ro.scribd.com/document/521212322/Labirinturi-de-Lut-fragment

 


Pentru comenzi lăsați un mesaj pe pagina personală de Facebook, Iuliu Cezar Sturza sau pe paginile profesionale:

 

https://www.facebook.com/profile.php?

id=100083523834330 https://www.facebook.com/CronicileluiCezar/ 

 


Iuliu Cezar Sturza,

Redactor la Biblioteca Respiro

Colaborator la revista Timpul Londra

Publicat în revista Ficțiunea.ro 

luni, 6 noiembrie 2023

O trilogie a coincidențelor



 Se pare că uneori lucrurilor evidente le ia mult timp să se vădească

Unele cărți pe care le scrii fac parte dintr-un plan, altele se nasc ca urmare a unor intuiții, ale unor idei prea bune pentru a le îngropa sau lăsa pe seama altuia. Nu pot propune un procentaj la nivelul autorilor în ceea ce privește această balanță. Unii s-ar putea să stabilească de la bun început câte cărți vor scrie, ce subiecte vor atinge și astfel de lucruri.

Recunosc, și eu mi-am făcut un astfel de plan. Știam deja și când va fi timpul să pun pana în cui și să mă apuc de vândut înghețată. Doar că realitatea are bunul obicei de a trage covorul de sub picioare după cum spun americanii. Planurile sunt bune pe hârtie și ca amintiri amuzante de care ne aducem aminte peste ani de zile.

Ca să nu mai consum cerneala degeaba, să zic ce am de zis. Zilele acestea m-am tot gândit la o metodă prin care să readuc (sau să aduc) cărțile scrise de mine înapoi la lumină. Era greu pentru că nu prea poți găsi ceva comun între un ciorchine de struguri, un măr și-un pomelo, în afară de simplul fapt că sunt fructe. Cam asta se găsește și-n portofoliul meu.

Dar după o perioadă de digestie neuronală mi-am dat seama că există un fir roșu care unește într-un mod profund cele trei volume, separate în ceea ce privește personajele sau locul în care se desfășoară acțiunea. Astfel, fără să-mi fi propus am reușit să adun laolaltă texte ce, din punct de vedere tematic, formează o trilogie.

Coincidența (sau providența) vine tocmai datorită genezei lor. Labirinturi de lut nu a fost prima opțiune de debut. Ocolul clipei unește pur și simplu cele mai lungi (și reușite) texte pe care le-am scris până la data aceea. Iar Zece ani de pribegie a fost scrisă pentru a comemora perioada de timp scursă de când am absolvit liceul.

Și cu toate acestea un filon le leagă, o idee străbate aventurile și motivațiile tuturor personajelor pe care le-am conceput și care sunt cioburi ale oglinzii ce-l identifică pe autor. Nu am pus încă punctul pe i, dar este vorba de ideea rătăcirii, a căutării, a freamătului.

Îi avem pe August și Lea în Labirinturi, căutându-se pe sine într-o drumeție prin Arad, iar în Zece ani..., cei patru protagoniști sunt la fel de pierduți, neadaptați noii vieți și căutând un punct de reper. Iar eroii povestirilor din Ocolul inimii sunt și ei împinși afară din ei înșiși de evenimente și întrebări care-i tulbură.

Astfel am produs o trilogie a celor care sunt pe drum. Ceva atât de omenesc, un sentiment pe care fiecare l-am resimțit cândva. Nu cred neapărat că este o temă reciclată pentru că fiecare poveste de viață este modelată de experiențe diferite și de decizii provenite din felul în care suntem construiți.

Și chiar dacă toate personajele împrumută de la mine această neliniște, nu sunt simple clone care ajung din punctul A în punctul B urmând același scenariu. Problemele sunt diferite, bagajul este aranjat altfel, provocările solicitante. Unde se opresc, ce pot face pe mai departe... e altă poveste. Și întrebarea importantă, o să rămânem toată viața niște călători sau vom găsi un cămin?

Pentru a găsi o direcție, nu un răspuns clar, poate că este nevoie să urmăriți această trilogie fără cap, dar cu inimă. Știu că nu este necesar să ajungeți să le lecturați pe toate dar în felul lor spart, spun o poveste coerentă despre dorințele cele mai adânci ale omului.

 

Dincolo de acest semi-text de aparentă-promovare vor urma și altele. În timp