In memoriam-Hanul Solacolu

Bucureștiul e plin de ruine, pare-se. Un oraș turistic, un oraș european care se vrea să concureze cu marile capitale ale Europei. Un oraș unde se permite așa ceva. O clădire de importanță istorică majoră putrezește din cauza unor interese. Trist. Dar nu sunt aici pentru judecăți de valoare. Alții ar trebui să și le facă. Aici, e doar un necrolog istoric.

-Construit în 1859

-anii 1870: aici locuiesc mai mulți lideri ai mișcării naționale bulgare care susțin lupta pentru independența țării lor (lucru certificat de o placă abia vizibilă astăzi)

-1950: clădirea este naționalizată;

-1990: statul evacuează proprietarii ilegali și începe procedura de retrocedare. Aceasta tărăgănează

-1997: imobilul este introdus în Planul Național de Restaurare. Multe vorbe, nicio acțiune vizibilă

-2003: un edificiu afectat este retrocedat proprietarilor de drept; le lipsesc banii pentru o renovare de proporții

-2007: sunt evacuați chiriașii, niște oameni destul de dubioși

-2010: se prăbușește acoperișul

-2018: clădirea își păstrează aspectul de ruină

Linkuri utile:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hanul_Solacolu

http://www.romaniacurata.ro/cum-a-ajuns-hanul-solacolu-dintr-o-bijuterie-arhitecturala-o-ruina-cum-poate-fi-salvat/

https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/transformarea-hanului-solacolu-dintr-o-bijuterie-arhitecturala-intr-o-ruina-cum-poate-fi-salvat-926312

Crimă împotriva patrimoniului-Moara lui Assan

Odată cu tot tărăboiul pornit de nebuneasca demolare a Morii Barbu Drugă din Craiova mi-am făcut curaj și am plecat în căutarea uneia dintre cele mai faimoase monumente de arhitectură industrială din București. V-ați dat seama din titlu că este vorba despre Moara lui Assan.

Văzusem fotografii destule, dar când am ajuns la fața locului tot mi-au slăbit genunchii. Și apoi m-a apucat supărarea. Cum poți lăsa un așa colos, o așa oportunitate de dezvoltare să rămână ca un stârv? Cum să rămâi cu cadavrul în casă și să nu poți face nimic? Așa arată situl, ca oasele albite ale unui titan care nici măcar n-a fost îngropat cum se cuvine.

Povestea se găsește ușor pe net. Moara e înființată în 1853 este PRIMA moară cu aburi din România, important pentru economia orașului și a țării. După naționalizare e preluat de comuniști, dar dezastrul începe după Revoluție. O furăciune și o vandalizare generalizată, bazată pe un interes mult mai mare pentru terenul de sub moară duce la deteriorarea constantă a complexului. Au loc demolări ilegale și în ultimii ani două incendii (2008, 2012) și tot în 2012 se prăbușește acoperișul morii.

Mai mult nu se poate spune. Să critici pentru deteriorarea unei clădiri un regim politic care prin deciziile luate duce la moartea unor oameni, e deja prea mult. Nu avem și în perioada următoare nu putem avea nicio speranță din acea zonă. Spiritul civic mai poate salva ceva, dacă se mai poate. Până atunci, să privim aceste imagini. Mâine s-ar putea să nu mai rămână nici măcar atât.