Întâlnim felurite romane în călătoria literară a vieții de cititor. Pe unele le căutăm, pe altele le găsim din întâmplare. Toate stăvilesc o foame pe care o simțim, poate nu o înțelegem. Altele ne oferă panorame la care înainte nu visam, sau care erau doar crâmpeie de idei ascunse adânc în mintea noastră.
Cartea menționată intră în ultima categorie. Un volum-puzzle ce reunește povestiri disparate fără legătură între ele, având totuși o conexiune mult mai pronunțată decât ne-am imagina. Subtitlul, Fals tratat de urbogonie, ne poate ajuta să stabilim coordonatele inițiate de către autor.
Găsim de fapt un singur personaj care apare în toate povestirile, sub diferite măști. Acela este Orașul, spațiul în care habităm și pe care îl privim adesea cu prea puțin interes. Dar în spatele său se află povești după cum putea afla cu ușurință consultând un ghid. Ei, autorul, măsluiește un astfel de îndrumar depășind însă limitele familiarului.
La fel ca faimoasa bandă desenată Marvel What If, autorul pune aceeași întrebare păstrând un singur element peren: cum ar arăta un oraș dacă... Iar pe baza acestei interogații dă drumul imaginației să făurească felurite închipuiri care mai de care mai neobișnuite, ridicole, fermecătoare sau înfricoșătoare.
Aici întâlnim orașul-zigurat, orașul-muzeu, orașul-grădină, orașul-insulă, orașul-mecanic sau orașul-labirint. Sunt adunate treizeci și șase de versiuni insolite ale urbanului prezentate cu lux de amănunte și ochi de specialist. Pentru că Săsărman are cunoștințe în domeniul arhitecturii și urbanismului pe care le asezonează în cadrul acestui festin fictiv.
Originea cărții descinde tot din imediat. Dintr-o petiție pentru păstrarea unei case de locuit bucureștene care însă nu avea o însemnătate anume. Ca răspuns autorul a produs un text literar cu un oraș unde nimic nu se demolează, totul fiind păstrat. În loc să fie un răspuns bine ticluit a devenit o dilemă care s-a văzut rescrisă sub alte forme, strângând laolaltă multitudinea de posibilități.
Volumul actual reprezintă forma completă a cărții. Apărută pe timpul regimului comunist a suferit de pe urma cenzurii care nu concepea ca un autor să-și imagineze orașul ca pe un spațiu al distopiei. Apendicele oferă o descriere a odiseei prin care au trecut povestirile până în momentul în care s-au regăsit laolaltă pentru deliciul cititorilor de ficțiune.
Cuadratura cercului este o carte fascinantă prin imaginația dezlănțuită asupra celui care-i deschide copertele. E o enciclopedie ce construiește din nimic viziuni scurte dar vivide ale unor orașe-paralele pe care am dori să le cunoaștem sau de care am vrea să fugim.
Pe mine m-a cucerit datorită subiectului și pasiunii mele pentru arhitectură și patrimoniu. Mi-a satisfăcut setea stârnită de descrierile asimoviene ale Trantorului sau drumul obositor prin Citadela lui Gene Wolfe. E o carte ce merită citită de către iubitorii de istorie, reală sau imaginată, dar și de către aceia care doresc să evadeze dincolo de zidurile monotone ale orașelor pe care le cunosc prea bine.
Cuadratura cercului a apărut la editura Nemira în colecția Maeștrii SF-ului românesc în anul 2013
