Nu sunt adeptul niciunei optiuni politice romanesti. Mi se pare toate prea intinate pentru a-mi atrage vreo simpatie. Cu toate acestea si contrar gandirii unei portiuni a populatiei, nu putem trai fara ei. Prin mainile lor ne primim atat lucrurile bune, cat si lucrurile rele. Politica e o meserie veche si momentan, in lunga noastra istorie s-a dovedit ca ar fi mai bine sa avem in fruntea popoarelor minti luminate (sau...depinde de context).
Si ma opresc la noi cei de astazi. Terra secolului XXI a devenit un teren diferit de oricare alta configurare socio-politico-economica din trecut. Avem mai multa autonomie umana individuala decat oricand in trecut. Capitalismul si ideile de libertate au ajuns sa fie acceptate cel putin de o parte a lumii civilizate. Si cu timpul aceasta a dus la nasterea unei noi voci pe scena politica: aceea a multimii. Nu neg faptul ca in trecut oamenii care s-au strans laolalta nu au declansat un suvoi care de multe ori a rasturnat imparatii ce pareau de granit. Insa acum i s-a adaugat o noua componenta, si anume cea informationala. Putem sa stim, sa vedem, sa aratam ce este rau si ceea ce nu ne convine. Si in lumea de astazi sunt multe lucruri care nu ne convin.
Revenind la conducatorii nostri ma gandesc doar la o situatie specifica ce se desfasoara in prezent in Romania si nu numai: goana dupa energie. Peste tot se incearca sa se gaseasca noi forme de energie, noi zacaminte gata sa fie exploatate. Nimic nou sub soare. Romania a pierdut in anii recenti in detrimentul unor companii straine petrol de sub insula serpilor, aur din Rosia Montana si lista cred ca poate fi completata. Nimic nou. Si nu suntem noi singurii in aceasta situatie. Lumea noastra, lumea libera, civilizata exista si se mentine asa doar pentru ca sta pe gaturile unei alte lumi care sufera pentru ca binele sa existe in acele regiuni. (intrevad usor o paralela cu universul distopic al Jocurilor Foamei, daca as apela la cel mai recent scenariu de groaza) Nimic nou.
Ceea ce m-a facut insa pe mine sa scriu acest articol este o intrebare. Pana unde? Pentru ca aceia care cauta, care sapa si rod scoarta acestei planete dispun de o arma infioratoare: stiinta. Nu ma declar un habotnic gata sa intoarca lumea la "vremurile bune ale oilor si caprelor", dar ar trebui tras un semnal de alarma. Stiinta se dezvolta pe zi ce trece, intr-un ritm ametitor si fara limite. Ceea ce nu e neaparat rau. Important este insa de retinut si pe mainile cui inca descoperiri care chiar daca la inceput sunt bune, pot fi convertite (amintiti-va doar de cazul dinamitei lui Nobel). Si ceea ce imi inspira teama pentru viitor este faptul ca aceste tehnologii devin tot mai periculoase, atat de periculoase inca ameninta viata oamenilor si mai important viata planetei. Putem lasam cicatrici de nesters pe fata acestei planete. Ne gandim doar la noi si nu ne imaginam ca poate peste cativa zeci de ani, copiii nostri vor trage ponoasele unei goane negandite dupa profit. Atunci macar sa speram ca va mai ramane cineva care sa ne judece. Si poate sa nu ne gaseasca usori in cantar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu