Ma gandesc de cate ori am dormit cand puteam citi. Ma gandesc de cate ori am stat pe Internet cand puteam face o activitate creativa. Ma gandesc de cate ori puteam ajuta, in schimb am ales sa imi intorc capul si sa-mi vad de treaba mea. Ma gandesc la ocazia in care am putut sa usurez greutatea unui prieten dar am poate am ales sa imi vad de drumul meu si sa-l las pe el cu un zambet rece si fad, si cu un salut poate prea formal.
Poate parea frustrant cand astfel de moment revin in memorie. Ocazii pierdute le putem spune. Momente de blocaj muscular sau etic. "Poate data viitoare," ne mai incurajam de multe ori. Sau ne adormim constiinta impacata cu noi insine. Cu comportamentul de om nou. Linistit. Cu casti pe cap si cu ochii acoperiti. Leganati de un simtamant al unui maine ipotetic si triumfator.
Din ce este totusi format un om? Daca stam sa privim putin fibra lui sensibila. Invelisul ce acopera inima, ce protejeaza creierul si care ghideaza "curentii" alegerilor. As vedea probabil niste caramizi care sunt baza, si in acelasi timp material de constructie pentru fiinta umana. Si as vedea acele caramizi ca fiind alegerile pe care le facem. Deciziile luate.
De la om la om constructia difera. Unul pare castel. Altul si-a ridicat din sine insusi o mica cocioaba. Poate caramizile nu sunt de cea mai buna calitate. Pe alocuri a fost nevoie de lemn, de stufaris chiar. Nu e neaparat cea mai prezentabila cladire pe care o poti cuprinde cu privirea. Si totul a inceput cu o fundatie.
Sa alegem este greu. Exemplele de sus sunt graitoare. De ce? Pentru ca fiecare caramida este pusa, bine sau rau, in perete. Si acesta se inalta putin in fiecare zi. De ce este important acest detaliu? Pentru ca mai tarziu se va ajunge la momentul in care cladirea va fi data in folosinta. Si daca este subreda, cat va rezista. Daca este gresita din constructie, cat va sta in picioare? Si care va fi beneficiul existentei ei?
Aici este intrebarea cea mai apasatoare si sfasietoare. Pentru ca nu este un blog de arhitectura, ci de opinie. Toti oamenii alegem. Toti oamenii ridicam prin actiune dupa actiune un caracter. Si in momentul in care se incheaga "cimentul", cu greu mai poti sa schimbi. E important ca incepand cu ziua de azi sa manuim cu atentie deciziile. Pentru ca ele vor fi baza zilei de maine. Ele vor decide cum va fi ziua de maine. Si cum vom fi noi in acea zi. Niste palate sau niste cocioabe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu