Una din cele mai impresionante (pentru mine) secvente din documentarul Te salut generatie in blugi e momentul in care un stadion intreg la indemnul marelui Adrian Paunescu incepe sa cante melodia Dor de Eminescu. O asemenea energie, o asemenea dorinta, chiar dor dupa cel numit Poetul nostru... Si intradevar e un mare poet. Care merita statui la colt de strada. Mai jos e o colectie de poze cu statui de-ale lui Eminescu pe care le-am vazut prin preumblarile mele prin tara.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu