Despre Eminescu...parerea mea

Fiind ziua lui Eminescu si fiindca imi fac bagajele si caut ce-as putea sa-mi duc inapoi la facultate, am gasit o foicica de care-s mandru. E un test la limba si literatura romana pe care as vrea sa-l postez aici pentru ca...e despre Eminescu. Si da...am luat nota 10.

Am gasit si citatul dupa care am scris acest extemporal si il postez aici ca sa stiti de unde am pornit. Trebuie sa scuzati unele expresii mai ciudate, dar ganditi-va ca noi trebuia sa compunem un text argumentativ logic si cuprinzator in cel mult 40-45 minute. E imposibil chiar si cu un scris hieroglific ca al meu sa obtii un text calinescian bun de pus intr-o carte. E bun doar pentru nota 10. :)

Scrie un eseu de 2-3 pagini, despre tema iubirii, reflectata intr-un text poetic studiat/ in texte poetice studiate din opera eminesciana, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie:"Pentru Eminescu iubirea este un leagan de gingasii erotice, o necesitate spirituala de a trai viata spetei cu toate deliciile de ordin sufletesc, superior. [] El este un idealist, nici vorba, un om cu maini intinse spre fantasma femeii desavarsite, pe care n-o va gasi niciodata, pentru ca dragostea este cautare, insa idealitatea lui nu e simbol cu aripi, ci o aparitie concreta si tangibila ."(G. Calinescu, Viata lui Mihai Eminescu)

Eu sunt de acord cu parerea criticului George Calinescu referitoare la reflectarea iubirii in opera lui Eminescu. El ofera mai multe idei referitoare la conceptia poetului despre iubire si despre femeie. In poeziile sale, Eminescu tinde spre un anumit fel de dragoste care este nu doar una carnala,ci are si un caracter spiritual care sa il satisfaca din postura sa, de geniu. El cauta un anumit tip de femeie pe care sa o iubeasca, dar recunoaste ca nu o va gasi, resemnandu-se cu ideea ca dragostea reprezinta cautare.

In primul rand, temele iubirii si a geniului sunt prezente in poemul Luceafarul unde sunt explorate mai pe larg. Reprezentarea lui Eminescu in opera este sub forma lui Hyperion, Luceafarul, o fiinta nemuritoare ce este in esenta absolutul ca o imagine a geniului detasat de lume si lipsit de dragoste. Totusi, el se indragosteste de Catalina, o fata de imparat, iar el merge pana acolo incat ii cere Demiurgului sa-l dezlege de nemurire, doar pentru a fi fericit alaturi de ea. Acesta refuza si ii arata adevarata fata a fetei care se afla in bratele pamanteanului Catalin. Ea tindea spre evolutia care ar fi adus-o la un nivel superior, egal cu al Luceafarului, insa nu reuseste, in acest fel lasandu-l pe Luceafar in lumea lui nemuritor si rece. Acesta este un prim argument in favoarea ideii ca Eminescu este incapabil sa gaseasca fantasma femeii desavarsite, pentru ca aceasta nu e in stare sa se ridice la nivelul sau, lucru vazut si in poezia Floarea albastra unde se petrece acelasi fenomen.

In al doilea rand, ideea ca iubirea este o necesitate spirituala prin care se poate atinge o existenta superioara este prezenta in ambele poeme. Din punctul meu de vedere, pentru Catalina iubirea Luceafarului ar fi reprezentat ascendenta spre un plan superior al realitatii. Prin dragoste, Luceafarul, incapabil de simtiri prin natura, a reusit sa vada ce inseamna un deliciu sufletesc interzis lui pana atunci. Si in Floarea albastra el considera dragostea ca un mijloc de a atinge un nivel superior al cunoasterii, iubita lui tinzand la acelasi ideal, chiar daca incearca sa-l scoata din meditatie si sa-l aduca cu picioarele pe pamant. Ea nu intelege acest fapt si ii provoaca o reactie negativa si intarind ideea fantasmei femeii ideale.

In al treilea rand, pentru a sustine ideea ca dragostea este un leagan de gingasii erotice se poate oferi ca argument imagini din ambele poezii. Fiind un poet de factura romantica, Eminescu foloseste tema naturii cu precadere ca loc de intalnire a indragostitilor, datorita faptului ca este un loc tainic, ascuns de ochii lumii unde cei doi isi pot arata sentimentele fara teama. In Floarea albastra cei doi se intalnesc sub un copac in mijlocul naturii profitand de cadrul ascuns idilic. In celalalt poem, la intoarcerea de la Demiurg, Hyperion ii gaseste pe Catalin si Catalina tot sub un copac impartasindu-si dragostea. Asadar, dragostea e un loc pentru gingasii erotice, iar locul ideal in opinia lui Eminescu este in cadrul naturii.

In ultimul rand, pentru a sustine ideea ca Eminescu a fost un idealist, se poate face referire din nou la ambele opere. Dupa parerea mea faptul ca atat Luceafarul, cat si barbatul din poezia Floarea albastra incearca sa gaseasca dragostea in bratele celor doua femei arata speranta lui Eminescu de a gasi femeia ideala care sa-l faca fericit, chiar daca esueaza.

In concluzie, sunt de acord cu opinia lui Calinescu despre ideile din opera eminesciana referitoare la dragoste. Ea este un ideal, ceva la care poetul aspira prin personificarea sa in cele doua ipostaze, dar este si o cautare eterna, Eminescu avand speranta ca intr-un final va gasi adevarata dragoste si va ajunge la un plan al existentei superior prin infaptuirea acestui deziderat.