Iarna. Frigul inca ii ramase in oasele tanarului student care tocmai se urcase in masina. De cateva minute revenise inapoi pe plaiurile natale, iar noaptea de nesomn nu putea fi resimtita. Era acasa. Bineinteles, va avea parte si de aceste comoditati imediat ce va ajunge cu adevarat acasa, la el acasa. Inainte de toate insa, avea nevoie de o confirmare. Vorbi incet, pentru ca era racit si pentru ca era atent si la cararea serpuita pe care o pastrase atata timp doar ca o amintire departata. Printre atatea imagini familiare, atatea nume vechi asezate in straturi de memorie, auzi un da pe care il asteptase.
Timpul trece. Activitate peste activitate, revederi, odihna si refacere umplu zilele. Pe langa acestea, un zvon soptit creste in intensitate: vine Craciunul. Si odata cu venirea evenimentului, trebuia adusa la indeplinire promisiunea. Asa ca in aceeasi zi in care in urbea de pe Cris avea loc un concert de colinde rasunator, studentul si mama sa se urca in primul tren si nu se opresc pana in statia finala. Baiatul era multumit: va avea in sfarsit sansa sa viziteze orasul la care jinduise atata sa-l vada. Cu sprijin local si tinand in maini pergamente care ofereau indicatii prin orasul vechi pornira la pas facand un tur de forta, inregistrand toate monumentele falnice, acesti martori ai istoriei vechi ai Oradiei. Si atunci cand noaptea isi lasa pelerina neagra peste lume, si cand ceata invalui taramul feeric incarcat de trecut, isi facura drum spre Filarmonica de stat, locul unde urma sa fie cantata nasterea Mantuitorului.
Vreme de trei ore, numeroase formatii muzicale s-au perindat pe scena desenand cu ajutorul notelor muzicale scene evocatoare ale marelui eveniment culminand cu interpretarea Cantatei Betleemului, ce a strans fragmente din povestea Intruparii in diferite game insufletind audienta. La final, toti erau patrunsi de importanta si de spiritul primei Veniri.
A urmat drumul spre casa si saptamanile ce au urmat s-au scurs ca si niste fire de nisip intr-o clepsidra mult prea mica. Tanarul student a mai reusit sa vada orasul de pe Bega, o alta destinatie importanta pentru el si a ajuns chiar si in Arad, locul de care se simtea legat prin vechile amintiri din anii ce au trecut. Si totusi, clipa revenirii pe campul de lupta al cunoasterii se apropia. Trecuse chiar si granita noului an. Isi impachetase tot, sperante, idealuri, carti, haine, examene si era pregatit. Era ultima zi. La noapte trebuia sa ramana ca paznic neadormit al tenebrelor. Dar dimineata cand se trezi si se privi prima data in oglinda, inima ii statu in loc. Fata lui capatase culori neobisnuite. Parca era o harta stelara ce indica sori cei mai fierbinti ai galaxiei...un doctor a fost chemat, un diagnostic a reiesit, si o concluzie s-a tras.....
Cica baiatu asta nu a fost atat de contratimp incat n-a reusit sa faca bolile copilariei in copilarie si a trebuit sa sufere an dupa an cate un astfel de amuzament. Si pare-se ca in acest an, rujeola (sau rubeola, sincer n-am prea fost atent) a venit la rand. Si asta e, ca altele expuse mai nainte doar un cadou primit in dar de Craciun, caci in urma cu trei saptamani, tanarul student a mers la Oradea chiar in mijlocul unei epidemii a acestei boli incurabil de trecut peste. Asa ca, subsemnatul este "binecuvantat" cu o vacanta prelungita pana la intalnirea cu primul examen, chiar saptamana aceasta. Now that's what I call a Christmas gift!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu