Recunosc, nu am prea citit carti de memorii. Recunosc, Al Doilea Razboi Mondial reprezinta pentru mine o perioada din istorie care nu imi place sa o studiez si incerc sa o evit cat pot. Recunosc, am pacatuit luand o carte atat de buna la un pret atat de modic. (dar nu-mi pare atat de rau, ca altfel nu o citeam) Si totusi, o carte precum Kaputt scrisa de catre italianul Curzio Malaparte nu am mai citit. De ce indraznesc sa impovarez cu asa epitete aceasta carte? O sa astern mai jos cele cateva motive care m-au facut sa fiu atat de slobod la tolba cu fericiri.
Ce reprezinta de fapt Kaputt? O carte de marturii, o carte de memorii ale ofiterului italian Curzio Malaparte care trece in vremea Marelui Razboi pe mai multe fronturi vazand diverse popoare si raportarea lor la acel conflict devastator ce punea la pamant avutii atat materiale cat si spirituale. Este un razboi ca niciunul pana atunci, nimeni nu l-a prevazut a fi in acel fel si anii grei de lupte, schimba oamenii, le distruge primavara care parea a rasari in inimile oamenilor de la inceput de secol XX, si ii trimte direct intr-o iarna a disperarii, a dezumanizarii. Niciun om nu pare sa mai fie la fel. Razboiul, un cuvant, o insiruire de actiuni distructive arde sufletul uman si acest conflict are o intensitate mult mai mare. Autorul vede cum tinerimea Europei se schilodeste, isi pierde infatisarea pura, murdarindu-se si sperand intr-un maine mai bun. Ceea ce face ca aceasta carte sa fie atat de buna, in parerea mea este faptul ca e o fresca extrem de vie a locurilor pe care Malaparte le descrie. (mare parte a cartii consta in descrieri ale imprejurimilor, a mancarurilor sau ale oamenilor) Si pe deasupra pentru ca descrie atat de bine, atat de viu oamenii. Este despre oameni. Autorul trece prin fata cititorului o suita de personaje din mediul diplomatic european, din conducerea Italiei, Germaniei, Finlandei, ministri de externe, ambasadori, militari, oameni simpli, animale....si demonstreaza aceasta teorema aratand cum razboiul schimba. Arata cum reactioneaza aceste personaje fata in fata cu razboiul cu victoria, cu infrangerea, cu cei invinsi. Si o face intr-un fel care te face sa intorci pagina dupa pagina fara oprire. Unele descrieri ale actiunilor ale sentimentelor te fac sa te simti ca traind intr-o epoca intunecata si avand de-a face cu despoti pagani, nu cu crestinii care lupta fur Gott und Vaterland. Si nu doar germanii isi pierd umanitatea, ci peste tot se remarca o pierdere care a aparut cand s-a tras primul glonte in septembrie 39. Croati, romani, rusi, italieni si toate popoarele peste care s-a abatut razboiul au pierdut, au pierdut spiritul liber, spiritul pur care s-a manjit de aceasta ura si placere a mortii.
Peste tot unde merge autorul este raspandit un sentiment al ruinei, orasele infloritoare din trecut acum se afla la pamant reprezentand de fapt spiritul Europei trantit, desfigurat de incercarea "rasei superioare" de a se inalta deasupra tuturor pe craniile celorlalti. Se simte un aer apocaliptic, cioranian si dezastrul nu are implicatii doar in lumea oamenilor. Este un razboi contra pamantului, un razboi contra animalelor, cainii fiind omorati de frica sau somonii ajungand trofee de mare pret pe peretii unor generali ingamfati. Peste tot domneste o atmosfera de final.
Nu mai continui, pentru ca as adanci mai mult impresia aceasta de intuneric si teama raspandita in paginile cartii. Pentru cei care totusi tin mortis sa deschida cartea si sa afle pe pielea lor cum se vede razboiul altfel decat in documentarele de pe NGC, cartea aceasta este un remediu potrivit. O recomand cu placere tocmai pentru puterea de descriere a lui Malaparte. FIN.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu