Luntrea lui 20

Lenea, si alte lucrari extra-laptoriale m-au facut sa nu ajung sa postez un mesaj pe blog in timp util. Nici in seara cand inca aveam 19 ani, nici in prima zi de Douazecist, ci doar amu cand mai sunt zece minute pana se va face 11 septembrie. Dar e bine si asa. E un semn bun care arata cat de punctual sunt (in relatiile cu alti oameni sunt punctual, chiar neamt; daca sunt chemat la 11 fix undeva, ajung la fix).
Si.....douaj' de ani. Ok, n-am ce zice. Nu mi-am pregatit un post in care sa expun metafizic calitatile, avantajele si minunatiile intrarii intr-un nou sistem de numarare. Ma simt ca si calendarul pe vremea cand papa Grigore a reformat vechiul calendar iulian. Sau ca un ceas care a fost tras si apoi lasat sa ticaie pe noi acorduri. Oricum, nu conteaza timpul, conteaza ce faci cu el. E o lectie si niste cuvinte care ar trebui scrise, nu stiu, pe fiecare usa a fiecare camere a fiecarei case, si ar trebui sa fie puse ca wallpapere la laptopuri. Noi oamenii am ajuns intr-un punct in care putem face atat de multe lucruri, putem citi atata, putem vedea atata, putem vorbi atat de mult, si de multe ori preferam sa pierdem timp intr-un mod stupid. Viata inseamna mai mult decat ore traite, reprezinta clipe memorabile. Un prieten, o carte, un film de calitate, o calatorie pana undeva, asta conteaza. Altfel, ma trezesc la a cincea schimbare de prefix gol, fara nimic in tolba memoriei. Asta e trist pentru ca multi oameni ajung in aceasta situatie. Eu, eu personal nu voi face asta. Voi face ceea ce vreau, ma voi invinge pe mine si imi voi trai viata frumos. Pentru ca 20 inseamna de fapt, o reluare. E viata la un nivel superior, 2.0, adica ceva mai mare, mai provocator si mai presant. Sunt tanar, dar nimic nu este etern. Nu vreau sa cad intr-o latura bacoviana asa ca ma opresc.
Vreau sa termin cu o ultima imagine. Mi-am adus aminte de tizul meu putin mai celebru, Iulius Caesar de la Roma care fiind in prejma varstei mele (nu mai stiu exact cati ani avea), vede o statuie a acelui tanar nebun (in sensul bun, Alexandru Macedon) si plange spunand ca la varsta sa, Alexandru cucerea lumea, iar el nu a facut nimic. Nici io, pana amu la 20 de ani nu am facut nimic care sa-mi treaca numele pe undeva. Important voiam sa zic. Dar timpul nu e pierdut. Ci incepe acum. Si, nu vreau sa-l pierd. Vom vedea daca voi avea dreptate. Pana atunci, multa sanatate si ani lungi sa se aseze naintea mea si a voastra celor ce cititi aceste randuri. GODSPEED.