Imi plac cartile. Lucrez cu cartile. Sunt inconjurat in mare parte a zilei de aceste mici obiecte care functioneaza ca niste masinarii capabile sa arunce mintea umana pe tarmuri dincolo de trairea cotidiana. Fie in camera, fie la biblioteca, unde lucrez (imi permit aceasta aroganta de a ma aseza printre cei care se ingrijesc de buna fiintare a cartilor pe rafturi, activitate ce poate fi calificata drept munca). In general nu imi place ordinea, si nu rar se intampla ca incaperea unde stau sa arate ca si platoul unui film de Roland Emmerich, desi am unele puseuri demiurgice, in cadrul carora si in urma carora, camera ajunge din nou ca un mic Eden miniatural, numai bun de pus in reviste de amenajari interioare. Dar, daca exista un spatiu unde ordinea este exercitata de mine intr-un mod autoritar, dictatorial chiar si fara echivoc este pe raft. Acolo unde se afla carti, ele nu se pot afla decat in buna stare, buna asezare si un alt apelativ cu buna care nu-mi vine acum. Pot spune ca sunt atat de obsedat de aceasta aliniere exacta a cartilor pe raft incat ajung sa pun carti cazute sau trantite, pe rafturile anticariatelor pe care le strabat (true story :D). Bineinteles, se mai intampla ca din timp in timp sa apara astfel de specimene batute de soarta, care probabil au stat prea mult in soare si care simt nevoia sa-si exteriorizeze nebuniile in asemenea fapte, dar crudul adevar este ca sunt o rara avis in acest domeniu (bine, documentat ma stiu doar pe mine, dar sper sa mai existe persoane care sa manifeste grija fata de carti, pentru a-mi avea constiinta impacata ca nu trebuie sa fac un drum pana in comuna invecinata)
Oricum, am deviat putin de la subiectul initial si am transformat acest post intr-o eulogie si apoi intr-un caz clinic. Dar, sa revenim la problema principala: cartile si grija oamenilor fata de ele. Ce ma framanta pe mine in asa hal incat a trebuit sa scriu acest post si sa poluez internetul cu inca o parere bazata pe o realitate evidenta? Grija sau mai degraba neglijenta cu care sunt privite cartile in anumite medii. Nu pot spune ca am vazute multe la viata mea, dar carti am vazut destule si am vazut si felul in care se raporteaza oamenii la ele. Exemplul cel mai elocvent pe care il pot oferi este slujba pe care o execut cu umilinta la biblioteca: reasezarea cartilor in locul lor initial pe baza unei cote. Totul este bine si frumos pana cand ajungi la unele rafturi in care cartile arata de parca ar fi fost lovite de suflul unei arme atomice. Pentru cei care citesc acest post, nu e un atac la persoana, e doar o observatie a unui fenomen prea raspandit pentru a fi lasat in pace. Revenind la imaginea unui camp de batalie plin de starvuri, putem suprapune linistit aceasta metafora peste cea a unor sectiuni populare ale bibliotecii. O treaba facuta la fel de eficient ca si lama ascutita a sabiei unui samurai. Si ce ramane in urma este plansul si scrasnirea dintilor persoanelor care sunt custozii ai cunostiintelor.
Incheind aceasta calatorie in zone unde cartile pot fi asaltate (nu este o generalizare, este doar o observatie empirica proprie pe baza unei experiente ce se intinde deja pe aproape doi ani) de cititorii mult prea dornici a obtine informatiile dorite si care ignora faptul ca o candela este asezata pe un stativ si daca o candela este luata temporar va face ca altele sa se pravaleasca. Si amu'...de ce se intampla acest lucru?
As putea sa o iau inca de la inceput si sa tratez subiectul din perspectiva utilitatii sau anacronismului cartilor in format tiparit intr-o civilizatie virtuala, digitala (si eu scriu intr-un mediu impartasit) si care pare sa se indrepte spre o rapida renuntare la ajutorul acestor companioni tacuti. Insa, fiindca nu este o teza de licenta, nu mai voi intinde mai mult, desi postul acesta e deja astronomic. Voi atinge ceea ce mie imi pare cel mai esential si apoi voi incheia.
Problema principala se leaga totusi de civilizatia si societatea in care traim. Cartea, acel obiect dreptunghiular care a fost pentru generatii intregi de copii, adolescenti, tineri nu doar o adunatura de file ci o poarta, un refugiu o evadare incepe sa-si piarda aceasta functie. Da, se citeste tot mai putin in lumea intreaga. Cu toate acestea exista si multimi de oameni care inca privesc cartile in aceeasi maniera. Insa, pentru cei care nu o fac, pentru cei care nu detin poate o biblioteca acasa, sau care nu au avut tangenta cu cartile mai mult decat in rezolvarea unei teme, nu se dezvolta un anume respect pentru aceste foi adunate sub o coperta.Si de ce anume este nevoie de un respect pentru carti? Sunt niste chestii ca oricare chestie, ma folosesc de ea si apoi o pun la loc. Lumea, asa cum este ea a fost creata, construita, gandita prin carti. Biblia, a indrumat miliarde de oameni oferind o carare pe care sa mearga. Cartile de stiinta, atat de oculte pentru cei care nu le pot intelege formulele au facut saltul de la abur la atom. Anatomia se invata de pe foi ingalbenite unde au fost desenate cu grija imagini ale omului si s-au oferit explicatii ale felului in care functionam. Prin roman, miliarde de oameni au visat, au dorit, au schimbat lumea din jurul lor, au facut o diferenta.Toate aceste argumente ar putea inchide gura oricarei persoane care sa se intrebe de ce sa-si respecte cartile (sau cartile altora) mai mult decat fierul de calcat. Si pe langa aceasta, mai exista un argument: cartile vor fi aici si maine. Eu nu sunt adeptul mortii cartilor. (a mai fost cineva care a prezis moartea lui Dumnezeu si a religiei, si se pare ca s-a inselat) Cartile vor exista, atata vreme cat va exista cultura pe acest pamant. Pentru ca o foaie este mai culta, mai eleganta, mai capabila sa sustina si sa prezerve informatia decat o poate face orice alt dispozitiv. Imaginati-va un cataclism global care ar produce intreruperea oricarei alimentari cu energie: moartea oricarui aparat mecanic. Toata informatia stransa acolo ar pieri intr-o clipita. Cartea va dainui. Atata vreme cat este ingrijita cu atentie, va trece din generatie in generatie si va lumina drumul spre un nou ev necunoscut in care isi va dovedi utilitatea si necesitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu