Cine o spus "Knowledge is power" o fost un om destept. Cred ca Orwell o zis dar nu bag mana in foc. Oricum, este o realitate care uneori este hilara, alteori de-a dreptul chestionabil. E vorba despre relatia dintre recipient si ceea ce este turnat mai mult decat despre cat de mult este turnat. O sa dau un exemplu.
Dupa cum de multe ori am spus nu sunt un fan infocat al stiintelor exacte. Nu m-am impacat cu ele si asta e viata. Mi-a placut mai mult abureala si visarea. Dar in clasele primare la biologie aveam note bunicele, spre bune. Din cand in cand profesoara ne dadea anumite exercitii pe care trebuia sa le rezolvam cu caietul si cartea in fata. Un fel de test ideal pentru studentul care este din principiu bata pe subiect. Imi placeau foarte mult pentru si intotdeauna eram o persoana cautata, caruia i se cereau raspunsurile la intrebari. De ce, doar toata lumea avea caietul si cartea in fata...
Astazi am mers la anticariate ca de obicei. Am iesit de pe strada Doamnei mergand inspre Piata Unirii. Spre surprinderea mea, un tanar ma opreste si ma intreaba daca stiu unde este strada Smardan. Ii raspund evident cu o ridicare din umeri. Pe moment eram cu gandul in alta parte, dar apoi mi-a picat fisa. I-as fi raspuns mai repede "vorbesti serios?" Daca as fi fost in locul lui as fi scos telefonul mobil si as fi cautat strada. Chiar daca nu as fi obtinut o informatie exacta, as fi avut habar despre ce caut.
Aceste doua exemple distantate in timp dar avand aceeasi dileme esentiala m-au facut sa-mi dau seama cat de reala este afirmatia lui pseudo-Orwell. Si despre profunzimea ei. Cunostiinta nu este putere doar prin simpla ei existentea, prin simpla ei fluturare inaintea ochilor cuiva. Nu ajuta pe nimeni. Nu ma ajuta pe mine faptul ca am in biblioteca 1000 de carti daca nu le citesc. Este importanta actiunea pe care o indrept inspre informatie. Este importanta folosirea informatiei si dorinta de a accesa. Si in ultima instanta, capacitatea de a o face. De ce n-ai face-o? Lene intelectuala, o obisnuita de a nu sti, o atitudine care "da bine" de a parea incult, de a face haz de orice cunostiinta pana la punctul in care chiar daca ai vrea sa intelegi ceva nu vei reusi tocmai din cauza ca te-ai departat voit atata vreme de izvor. Desertul cunoasterii nu apare dintr-o data, ci creste centimentru cu centimetru. Ce era verde inainte moare. E o lectie importanta pentru fiecare dintre noi.
De ce am avea noi nevoie sa stim cum sa cautam? Ca sa nu parem prosti, ar fi un raspuns prea simplu si lipsit de subtiliate. Dar nu cautam subitilitate ci am vrea sa meditam la o problema a veacului. Depindem. Depindem de altii in lucruri care par elementare. In afara faptului ca vrem sa facem socializare, n-ar fi nevoie sa intrebam pe altii cum sa gasim un loc. Cel putin nu in secolul XXI. Poate ca par antisocial, dar e un adevar. Astfel de procese sunt totusi extinse la un nivel mult mai inalt. Pana si informatiile mai importante, care sunt la indeamana asteptam sa ne fie mestecate de catre altii. Asta conduce spre o elitizare si de obicei elitele isi dau in petec si e vai si amar de vulg. Poate este un termen prea dur, dar e meritat. Cine se lasa pe mana unora care nu dovedesc istetime ci iutime a mainii si lungime a limbii merita anumite lucruri. Nu-i bate Dumnezeu cu o soarta nefericita. Se bat ei singuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu