Ca declarație de început, pot spune că port în inimă doar sentimente plăcute referitoare la orașul Istanbul aka Constantinopol aka Konstantiniye. I love that city in all it's greatness. Așa că orice roman care își are acțiunea legată de el mă intrigă. La fel și acest roman, cu un nume prea complicat pentru a-l menționa din două în două rânduri.
Pe scurt, mi-a plăcut. Demult nu am mai citit o carte ce reușește să te țină în suspans și în același timp să ofere niște răsturnări de situație la fel de interesante. Povestea se petrece în Imperiul Otoman al anilor 1600 și încheagă elemente diferite ale societății turcești într-un melanj oriental dulce nevoie mare.
Un tată care scrie atlase deși nu și-a părăsit niciodată casa și un băiat ce intră în armată și apoi într-un bucluc și mai mare din pricina unui ban literalmente al dracului. Alte personaje pitorești care caută să-și împlinească scopurile și să facă față situațiilor în care viața îi aruncă. De la pirați, la cerșetori,spioni și alchimiști nimic nu lipsește dintr-o noapte apocrifă născocită de Șeherazada.
Ceea ce nu mi-a plăcut este că n-am reușit să mă implic emoțional în soarta niciunui personaj. Deși, li se oferă un contur clar și ajungi să le pricepi fundalul, totuși e ceva care lipsește. Și acel ceva putea face această carte bună într-una de legendă. (pun intended) Poveștile cu care încep fiecare parte te captează și oferă un tablou mai larg narațiunii centrale. De asemenea, oferă o panoramă a obiceiurilor și a vremurilor de atunci.
Un element este felul în care totul este închegat. Autorul știe să-și așeze pionii pe tabla de scris și știe cum să îi potrivească pentru ca descoperirile să fie de efect la momentul oportun. Pentru că există mai multe plot twist-uri neașteptate. De asemenea există și o perspectivă metafizică, în unele pasaje în care se discută însăși natura realității și puterea gândurilor de a așterne realitatea. Sunt pasaje ce merită recitite pentru a fi înțelese pe măsură.
În concluzie, printre atâtea lecturi care pot face cu ochiul, Atlasul continentelor încețoșate cu siguranță că este o carte ce merită atenția cuvenită. Nu este greu de citit și în același timp te transpune într-o lume străină, pierdută și măcar declarativ la limita basmului. Recomandarea mea este una pozitivă. Keep the pages rollin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu