București, complicat oraș. Îți vine să îți iei câmpii și să-ți cumperi un bilet de tratament până la Bălăceanca, dar în același timp are o anumită frumusețe, un savoir de etre. E fain până la urmă dacă reușești să îți stabilești un ritm al tău, dacă nu încerci să înțelegi ceea ce nu pare de înțeles. E cu multe necunoscute, dar măcar de cele cunoscute să ne bucurăm. Că doar e București.
Și e un oraș istoric. Demult nu mai e el micul Paris. Și nici măcar cu Praga n-am putea să ne comparăm, că e clar cine iese în defavoare. (Cehii ăia nu știu cât face doi cu doi :D) Dar avem și noi una-două să le-o întoarcem la oamenii ăștia pofticioși de turismități. (deși, se pare că în centrul vechi nu e nevoie să ții deschis punctul de informare turistică, mai ales duminica!!!)
Oricum ideea de bază e că îmi place să-mi susțin și să îmi flutur înaintea oamenilor pasiunea de fotograf extrem de amator. Și plimbându-te în București mai prinzi și unele cadre aparent decente. Și dacă îți iei câteva secunde să vezi o fotografie dezamăgitoare, poate o să-ți vină cheful să explorezi zona în care a fost făcută. Că deh, mai e ceva istorie și pe acolo! Și pentru a nu umple Facebookul personal cu poze de clădiri, îmi voi umple blogul personal de clădiri. Enjoy the past! Vorba trupei Taxi, atât cât mai este!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu