Doar un gând rapid, fugar care mi-a trecut prin minte și pe care voiam să nu-l întipăresc pe vreo altă platformă. Mi-a tot dat târcoale acest gând al rapidelor schimbări ce se produc în societatea înconjurătoare. Zic că e semn rău dacă deja poți zice acum câțiva ani nu era așa, lucrul ăsta nu s-ar fi putut întâmpla. Exemplele pot curge și cred că fiecare și-a așezat în minte clar lucrurile care îi sunt cel mai aproape de butonul de revoltă sau nemulțumire.
Lumea se schimbă și poate cei mai bătrâni, cum sunt eu de exemplu, simt dureri în oase când bat prea tare vânturile schimbării. Ceea ce e interesant este că întotdeauna aceste revoluții (nu neapărat politice, să tragem o linie aici) trag după cutia Pandorei. Problema poate fi că o întredeschid puțin. Și de acolo poate veni altcineva care să mai tragă puțin mai departe până se va deschide de tot. Și atunci ce s-o întâmpla oare?
Nu pot să uit, din lectura unui volum despre mecanismele puterii în Rusia țaristă, acele unde care au dus până la urmă la prăbușirea regimului autocratic (deși pe termen lung consecințele au fost și mai dramatice). Oameni bine intenționați, cu programe bine schițate care au provocat sistemul și forma lucrurilor. Un pic. Alții încă un pic. Până la urmă au venit unii care au tras un glonte în cap sistemului, și mai rău milioanelor de victime colaterale, ce nici nu făceau parte din planurile inițiale. Tot s-a sfârșit cu un nou imperiu de data aceasta fără inimă și întoarcere. (lectură obligatorie Panta rhei a lui Vassili Grossman)
Nici nu inteționez să creez o paralelă, dar m-am tot gândit la starea de fapt. Un zid care tot e lovit, și tot e testat de rezistență împotriva șocurilor poate la un moment dat cădea. Am ales acel citat din filmul The Dark Knight pentru că suprinde bine această realitate. Introdu puțină anarhie, fă ca lucrurile să iasă din cursul natural. Crezi că e mai bine așa. Și cursul se mută tot mai departe de albia originală. O fi bine, n-o fi bine mișcarea asta? Cine s-o știe? Om fi bătrâni sau poate om muri până să iasă roadele celor ce se joacă astăzi. Important e dacă tot se deschide cutia Pandorei, măcar să așteptăm până la ultima clipă. Pe fundul cutiei se găsește mereu Speranța. Poate mai are noimă într-o lume ce fuge de ea însăși.
sursa imaginii: https://memegenerator.net/instance/65912108
sursa imaginii: https://memegenerator.net/instance/65912108
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu