Văzusem fotografii destule, dar când am ajuns la fața locului tot mi-au slăbit genunchii. Și apoi m-a apucat supărarea. Cum poți lăsa un așa colos, o așa oportunitate de dezvoltare să rămână ca un stârv? Cum să rămâi cu cadavrul în casă și să nu poți face nimic? Așa arată situl, ca oasele albite ale unui titan care nici măcar n-a fost îngropat cum se cuvine.
Povestea se găsește ușor pe net. Moara e înființată în 1853 este PRIMA moară cu aburi din România, important pentru economia orașului și a țării. După naționalizare e preluat de comuniști, dar dezastrul începe după Revoluție. O furăciune și o vandalizare generalizată, bazată pe un interes mult mai mare pentru terenul de sub moară duce la deteriorarea constantă a complexului. Au loc demolări ilegale și în ultimii ani două incendii (2008, 2012) și tot în 2012 se prăbușește acoperișul morii.
Mai mult nu se poate spune. Să critici pentru deteriorarea unei clădiri un regim politic care prin deciziile luate duce la moartea unor oameni, e deja prea mult. Nu avem și în perioada următoare nu putem avea nicio speranță din acea zonă. Spiritul civic mai poate salva ceva, dacă se mai poate. Până atunci, să privim aceste imagini. Mâine s-ar putea să nu mai rămână nici măcar atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu