Zisăi la sfârșitul anului trecut că am să scriu pe-ndelete despre vizita în capitala Craiovei. Într-un mod complet neașteptat, am întârziat. Dar acum că se face o lună, parcă îi potrivit să îmi aduc aminte de cele câteva zile petrecute pe acolo.
Pretextul acestei vizite a fost târgul de Crăciun. În caz că se întreba cineva dacă publicitatea funcționează sau nu. În cazul meu a dat roade și am insistat până când ne-am văzut cu biletele de tren în mână, gata să plecăm într-un loc pe care nu l-am mai văzut până atunci.
Relația mea cu Craiova e puțin ciudată, având în vedere că am trăit aproape zece ani aproape de porțile ei. Niciodată nu mi-am făcut timp pentru ea, chiar când îmi propusesem eu donqujiotesc să vizitez toate orașele din sudul țării. Asta se întâmplă când crezi că ai priorități mai importante decât cele care rămân peste ani.
Oricum, decembrie 2022, coborât din tren direct în Bănie. Prima impresie a fost una bună. De fapt, prima zi am petrecut-o în pat și apoi în mall. Aveam și o țintă precisă, o tradiție de pre-Crăciun, vizionarea unui film. În cazul ăsta un film mai puțin cunoscut, nici nu mai țin minte numele, era ceva cu oameni albaștri și multă apă. Dar cât am apucat să văd mi-a plăcut Electroputere Mall, are o aură postindustrială interesantă, cu decoruri ce aduc aminte de vechea funcție. Nu i-am mai bătut la porți pentru că era departe, aglomerat și Crăciun.
În următoarea zi, dis-de-dimineață, am luat la pas orașul vechi. Asta-i pohta ce-am pohtit-o. A doua primă impresie a fost la fel de pozitivă. Am stat la o pensiune tare aproape de zona pietonală. Doar treceam peste o zebră și ajungeam unde trebuie. Zona pietonală arată bine de tot, poate peste așteptări. Comparația inevitabilă este cea cu Bucureștiul, și pot spune că am fost impresionat. Având în vedere că era târg și turiști mulți, curățenia s-a păstrat poate chiar peste medie.
Casele, acelea anonime care formează Centrul Vechi, denumire generică, arată de asemenea bine, pe diferite nivele. Fațadele sunt refăcute, unele mai aproape de forma originală, altele simplificate, dar fără a diferi strident. E mult alb care oferă o stare de serenitate, și în cazul nostru a înlocuit zăpada ce nu s-a prezentat nici în ajun de Crăciun.
Despre târg nu zic prea mult pentru că nu sunt omul mulțimilor și al designurilor. Devenea atractiv seara când toate luminițele prindeau viață, pur și simplu hipnotizându-te cu dansul lor. Acopereau străzi întregi, cam toată zona centrală, fără a-și repeta tiparul. A fost o zonă de căsuțe unde se puteau cumpăra mărunțișuri și mâncare, un patinoar, jocuri pentru copii și tot ce ar fi de găsit într-un astfel de târg.
Revenind totuși la patrimoniu pot spune că în câteva zile scurte am reușit să bifez cel puțin cele mai cunoscute obiective. Am văzut bisericile cele mai renumite, Madona Dudu, Domnească, sf Ioan. Am trecut pe lângă statuile lui Barbu Știrbei, Mihai Viteazul și Cuza Vodă. Am văzut de departe OZN-ul fotbalistic, stadionul Ion Oblemenco. Am trecut pe lângă liceul Carol I, în renovare, dar suficient de măreț.
E o plăcere să te plimbi prin centru, deși ca în alte povești, fiind sezonul sărbătorilor de iarnă, era mai greu să surprinzi fotografia dorită dintr-un anume cadru pentru că se băgau instalațiile în seamă. Nicio problemă însă, fără acestea poate nu am fi ajuns la Craiova defel.
Am văzut că oltenii nu stau pe loc și încă lucrează la câteva clădiri de patrimoniu. Ăsta e fără îndoială un lucru bun, dar asta însemna și că atunci nu am putut să fotografiez altceva decât niște meshuri care acopereau casele înconjurate de schele. Doar așa se poate smulge promisiunea unei reveniri ulterioare, mai ales că n-am apucat să văd cum trebuie Palatul Băncii Naționale, clădire emblematică pentru oraș.
Ce-am apucat să văd și m-a dat pe spate complet și pe deplin a fost palatul Jean Mihail. Știam de existența sa din anii de cotrobăit printre monumente, dar nu i-am dat importanța cuvenită. Aveam cumva Palatul Cantacuzino și Krețulescu din București care pentru mine erau culmea arhitecturii sofisticate din Muntenia. Ce m-am înșelat!
A fost dragoste la prima vedere. Intri pe stradă de la târg, aglomerație, clădirea de pe colț acoperită de schele, un bloc îl ascunde vederii. Vezi curtea delimitată de un gard frumos de epocă, gazon tăiat, și apoi bam! Palat franțuzesc în inima Olteniei. O bomboană cu etaj, nu altceva!
Să vă spun de interioare? Mon Dieu! Am intrat la Muzeul de Artă că nu puteam rata. Dar greu ți-era să ții ochi pe tablouri când vedeai tavanele și pereții ferchezuiți cu amintiri ale epocii pe drept numite Belle. Mai ales acel hol de la etaj e intoxicant de frumos. Nu mint dacă aș spune că ai putea sta o zi întreagă doar să te holbezi la acea parte, de la un capăt la altul.
Cam multe despre Jean Mihail, deși pe merit. În rest, țesătura urbană se menține bine cu unele excepții. Un subiect delicat pentru mine, hanurile sunt reprezentate nefast. Craiova are un han de legendă, Puțureanu, dar clădirea a rămas blocată în altă epocă. Cu o finanțare bună ar putea spune o poveste frumoasă. Și regret că n-am reușit să prind în vizita scurtă și moara Barbu Drugă alt monument pe care l-am privit de departe.
Să vă zic și despre ieșirea în natură. Nu puteam rata parcul Romanescu, nu-i așa? Și tare bine am făcut. De la intrarea ce pare ruptă dintr-un decor romantic de secol XIX, intri într-un spațiu mirific. Poate am mai zis-o, am rezistat atâta timp în București pentru că aveam parcul Tineretului și Carol în apropiere, și puteam să-mi oxigenez plămânii după plac.
Parcul local este de asemenea o încântare. Nu l-am luat pe tot la pas pentru că-i măricel. Dar am reușit să bifăm cele mai importante obiective. Am bătut la poarta Castelului fermecat, am trecut pe podul din mijlocul parcului și am trecut chiar și prin grădina zoologică destul de diversă în populația ei. Și evident, am avut suficient timp pentru respirat și plimbat în pas domol.
Am reușit destul de repede să prind pasul locului, cu ajutorul Google Maps. A ajutat de asemenea și acea mică asemănare involutară cu capitala, cel puțin în configurația clădirilor și în deschiderea marginilor care invită la promenadă și sunt bine aerisite.
Un alt lucru pe care vreau să-l menționez e faptul că am găsit suveniruri locale. Am intrat în mall-ul din centru și m-am dus la Diverta. Am plecat frustrat pentru că am găsit niște suveniruri cu castelul Bran și Peleș. Am găsit totuși un gift shop de unde mi-am luat un tricou cu Craiova și un magnet. Pentru mine, asta e o victorie.
Să fi fost prea puțin timp ca să vă și pe cele rele? Poate. Am întâlnit un taximetrist care ne-a pictat un portret sumbru al orașului, dar cred că peste tot se găsesc nemulțumiți chiar dacă trăiești la Constanța sau Oradea. Da, a fost scurt, poate mi-ar fi prins bine mai multe plimbări ca să intru mai bine în ritm, dar asta a fost prima impresie. Sper să nu fie și ultima vizită în capitala Olteniei, un oraș frumos, îngrijit și care are de oferit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu