Un cititor reușește din timp în timp să îmbine speranța cu mulțumirea după ce citește o carte. În multe ocazii există o anumită așteptare când pune ochii pe prima pagină a unui roman despre care a auzit multe lucruri. Și când ajunge la finalul lecturii pot exista două reacții. Una de satisfacție, adăugând la contingentul de bibliofili câștigați de acel autor sau una de nemulțumire față de o lucrare văzută ca fiind inferioară.
Am auzit despre trilogia Marte din timpul liceului, când eram un cititor avid de SF, îndopat cu Fundația și Dune. Cumva nu am reușit niciodată să mă așez la masă cu acele trei tomuri. Ăsta ar fi unul din motivele pentru care am întârziat periplul marțian. Fiecare depășește 700 de pagini în formatul de buzunar Nautilus. Dar mi-am promis că va veni ziua în care voi lua provocarea în piept și voi face saltul. Acum, după ce am bifat o treime din serie, vin rezultatele.
Marte Roșu, primul roman, este o carte densă, încărcată cu zeci de elemente ce o transformă într-o cronică istorică de mare angajament. E o sarcină dificilă, apăsătoare, dar Robinson reușește cumva să adune toate elementele acestea într-o narațiune consistentă și satisfăcătoare. Odată cu ultima frază îți vine în minte un singur gând: când începe următoarea carte?
Și acum, câteva notițe
l Senzație julesverniană de explorare. Prima parte destul de stufoasă tratează zborul echipajului înspre Marte urmată de stabilire și întemeierea unei colonii științifice; în spatele acestor acțiuni se află un elan de aventură care mi-a adus aminte de unele cărți scrise de autorul francez, chiar dacă el nu a ajuns niciodată atât de departe cu ficțiunile sale
l Hard SF. Am fost mereu un împătimit al genului, dar partea de science întotdeauna m-a depășit, recunosc. Cu toate acestea, am digerat-o cât am putut de bine. Se vede că Robinson e-n elementul său și își arată mușchii prezentând ceva ce este la limita dintre real și posibil.
l Mai multe romane într-unul. Nu aș spune că sunt un fan al romanelor scurte, nu prea mi-am prins urechile în romane fluviu, dar mă pot întreba cum poți umple 700 de pagini dintr-o carte. Iar Robinson practic împarte această epopee în niște mini-cărți, având protagoniști diferiți din rândul primilor 100 de coloniști. E un artificiu interesant pentru că îți arată detaliile domeniului și în același timp repercursiunile acțiunilor lor
l Personaje memorabile, pline. O mare plângere în ceea ce privește alte cărți, cum ar fi Endymion, de exemplu, sunt personajele. Unii autori creează spații fascinante, propun filozofii complicate, și parcurgi cartea doar pe baza acestui combustibil. Robinson bifează regește la capitolul personaje. Sunt cel puțin o duzină de eroi descriși în tușe nuanțate cu care ajungi să empatizezi, chiar dacă nu ești de-a dreptul de acord cu ei. Ăsta e un mare plus pentru cartea asta
l Elementul uman. Nu e pur și simplu o repetiție a punctului anterior. Mi-a plăcut enorm această explorare a personajelor, trecând dincolo de fațada de eroi fondatori, oameni de știință, descoperind crăpăturile personalităților lor și defectele care au impact asupra dezvoltării noii colonii
l Senzație naturală de trecere a timpului. E cumva o consecință necesară a ceea ce am prezentat mai devreme. Citind cartea treci de la zborul interstelar, la primele adăposturi improvizate la orașe și exploatări. Robinson conduce armonios acest flux al timpului făcându-l credibil și memorabil, astfel încât să simți că au trecut decenii întregi.
l Intrigă politică subtilă. Deși discursul oficial începe din perspectiva unei explorări pur științifice (mi-a adus aminte puțin de Fundația), adevărul iese la iveală, descoperind interesele politice din spatele acestei misiuni. Iar ițele devin din ce în ce mai complicate, personajele confruntându-se cu repercursiuni la care nu se așteptau.
l It ends with a bang. E cel mai bun mod de a sintetiza finalul puțin neașteptat, chiar dacă a fost pregătit încă dinainte ca primii oameni să pună piciorul pe Marte. Am să stric puțin surpriza folosind cuvântul revoluție pentru a surprinde realitatea. Aici Robinson își dă frâu liber imaginației prezentând niște consecințe cinematografice ale răsculaților care te lasă cu gura căscată. Iar în haosul de pe urmă, rămân doar întrebările și curiozitatea.
La început, doar impresii plăcute. Îmi dă curaj în această abordare a unor serii SF pe care vreau să le dovedesc pe parcursul acestui an. Și sper ca Robinson să țină pasul și în următoarele două cărți. Există pericolul unui prim roman bun care să-și piardă calitățile pe parcurs. Sau poate Robinson va reuși să ducă la capăt saga pe care și-a pus-o în minte. Marte Roșu este o recomandare solidă pentru pasionații de SF, dar cred că poate fi abordat și de cei care nu au tangențe cu acest gen. Este un roman ce împletește atent ițe psihologice, științifice, politice într-o țesătură de mare complexitate și amuzament.
Marte Roșu a fost publicat de la prima apariție la editura Nemira și se găsește în haine noi în noua colecție Armada, pentru cei care nu răscolesc anticariate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu