Și uneori, toate lucruri vin laolaltă așa cum trebuie.
În sfârșit am citit un roman de tren... pe tren. Mă simt un om împlinit, fericit. Dincolo de exagerări, mă bucur că am reușit să depășesc o altă bornă literară. E drept, a fost nevoie de două drumuri Arad-București, dar vina a fost a organismului care nu rezistă nevoii de somn. Dar să vorbim despre lucruri serioase.
Al patrulea volum deschide o nouă perspectivă. O mie de lumi gata să fie explorate. Dar de către cine? Coloniștii care își încearcă norocul devin squatteri și își întemeiază o așezare pe o lume dată în folosință unei corporații. Când nava principală de explorare sosește, este avariată de explozia unei bombe artizanale. Un nou conflict e pe cale să erupă. Și cine altcineva poate să-l rezolve mai bine decât James Holden și echipajul Rosinantei?
Mi-a plăcut cartea. Poate că în sfârșit intru în ritmul de space opera exploziv hollywoddian. Poate e oboseala de la tren, deși mă îndoiesc. În afară de unele nemulțumiri toate cărțile sunt bine structurate, au suficient combustibil emoțional și capacitate de a surprinde mirarea cosmică. Pe de altă parte, nu prea poți spune că există multe surprize și pe alocuri regăsim unele clișee SF reîncălzite. Dar asta nu strică distracția celor ce au venit exact pentru așa ceva, nu-i așa?
Un lucru care mi-a sărit în ochi s-ar împărți în două scărpinări de cap. Primul rând, o anumită repetiție. Punctul culminant al cărții anterioare și rezolvarea problemei este cineva trebuie să intre în entitatea extraterestră să apese un buton și problema se rezolvă. În cartea aceasta cineva trebuie să intre în entitatea extraterestră, să apese un buton și problema se rezolvă.
Pe lângă repetiție este și impresia ușurinței de a închide conflictul. Apeși butonul și amenințarea dispare, se oprește motorul chiar înainte să-i macine pe eroi. E drept, situațiile sunt suficient de diferite, dar privite superficial sunt aceleași.
Știu că mai există și alte francize care tratează ideea unor civilizații care lasă în urmă relicve antice, dar gândul mă tot trage la Odiseea Spațială a lui Clarke, mai ales la 2010 de data aceasta. Nu-mi pot explica de ce, dar felul în care este așezat decorul mă împinge înapoi în brațele invizibile ale monoliților.
Pe de altă parte, îmi plac ce fac autorii acum că se mută mai departe de planetele sistemului solar. O nemulțumire anterioară era tocmai o anumită familiaritate și banalitate a descrierilor. Pe planeta extraterestră pot crea făpturi și spații cu adevărat insolite, folositoare pentru creativitate.
Mi-a plăcut și că nu există neapărat un antagonist clar. Adică, avem un agent al împotrivirii, să-i spunem așa. Este un om al corporației, om al literei, care gândește pentru binele mai mare și care e gata să lase în urma sa o droaie de cadavre pentru a-și împlini scopul. Dar când faci pasul în spate, găsești circumstanțe atenuante fără a-i aproba acțiunile (să sperăm).
Un alt lucru bun a fost că fiecare din membrii echipajului au ocazia să facă ceva. Și înainte erau implicați, dar acum parcă s-a văzut mai bine munca de echipă, ceea ce a ajutat la individualizarea lor. Iar discuția dintre Alex și Basia a creat un vortex emoțional puternic.
Și finaaaalul, oameni buni! Nu voi lăsa un spoiler pentru că e tare de tot. Avarsala se întoarce, la fel și Bobbi. Vedem puțin și planeta Marte, vecina beligerantă a Pământului. Iar motivul acestei post-credit scene a la Avengers, e monumental. În sfârșit acțiunea politică pe care o așteptam. Adică, asta sper pentru volumul următor. Voi fi dezamăgit dacă nu gustăm puțin din meniul propus.
Per total, scorul este unul pozitiv. Cum spune de obicei, nimeni nu începe seria de aici. Cei care am citit suntem veterani. Dacă am obosit după 3 cărți, eu zic să mai faceți efortul pentru una în plus. Merită. Dacă nu v-a prins din primele cărți, e prea târziu pentru minuni. Încă suntem în urcare, dar nu pentru multă vreme. Și lucrurile s-ar putea să devină cu adevărat interesante.
Un alt aspect important. Acesta este ultimul volum tradus în limba română. Paladinul și-a încheiat circuitul și din câte am înțeles nici nu mai e cale pentru ultimele 5 cărți. Într-un fel e bine pentru că deja am dat banii pe originale. Îmi pare rău pentru cei care încep seria și trebuie să facă switch-ul. Sau poate cumpărați toată seria în original. Trăiască Books Express, Okian și Cărturești!
Când ne-o revedea, om fi departe. La cărți bune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu