Refugiat printre macazurile vietii

            Viata este de obicei formata din situatii complicate, experiente care nu sunt intotdeauna pozitive si care afecteaza in cele din urma caracterul omului. Omul este suma experientelor de viata si astfel prin adunarea impreuna a tuturor acestor evenimente va rezulta un om nou. Viitorul ajunge sa fie sculptat prin prisma trecutului. Aceste situatii intaresc sau zdrobesc spiritul unui om, il inalta deasupra propriilor sale defecte sau il coboara in genuni adanci de disperare. Unele situatii sunt impuse din exterior si un om nu este in stare sa aleaga o cale de iesire. Putem vorbi de boli, de unele neajunsuri, lipsuri care nu pot fi depasite prin puteri proprii. Exista astfel de situatii si in aceste cazuri nu se poate face nimic, cu toate ca vor fi incercari de evadare. Pot apela din nou la o imagine din filmul The dark knight rises: The pit (groapa), inchisoare de unde oricine putea spera sa scape, dar din care nimeni nu reusea datorita faptului ca era imposibil. Nu discut despre astfel de probleme care pot fi sociale, economice sau politice. Ma refer la ceva particular, la reusita, la realizarea unui vis, personal sau care poate fi de asemenea in interesul unei comunitati. Intrebarea pe care mi-o pun este pana unde poate fi urmat un vis, pana unde se poate spera in realizarea sa, chiar daca exista poate semne ca drumul pe care mergi va fi inchis in curand sau este deja barat de un anumit obstacol.

            Un vis, o speranta, o iluzie. De multe ori toate aceste trei cuvinte pot deveni sinonime. Cand zarea ajunge sa se intunece, cand visele care pareau odata luminoase, pline de speranta, intervine o intrebare logica in mintea oricui care merge pe drumul spre implinirea visului sau. Mai merg inainte sau ma opresc aici? Poate se va ajunge la un lucru mai rau daca voi continua. Sau poate ca in cele din urma voi obtine ceea ce am dorit atata vreme. Aceste intrebari pot macina un suflet daca vor fi puse prea multa vreme. Exista totusi cel putin doua categorii mari de oameni. Aceia care raman pe margine, nesiguri si dubitativi nestiind daca sa continue sau sa se retraga. Acestia probabil ca vor avea cel mai mult de suferit pentru ca vor avea ceva care ii va trage inapoi si nu vor face pasul cel mare inainte. In totala opozitie se afla cei care sunt siguri ca raspunsul la intrebari nu se afla stand pe loc, ci miscandu-te.  Asa ca raspunsul in cazul lor va veni intr-un mod mult mai direct, mai naprasnic. In ambele cazuri se va produce in cele din urma o mutare care va aduce asupra visului o metamorfoza, transformandu-l fie in cenusa, fie in realitate. A da inapoi nu este o optiune in acest moment. Ambele categorii decid sa lupte pentru a obtine aprobarea sau dezaprobarea in cazul planului lor. Fie ca vorbim despre o revolutie de eliberare a unei tari, despre o razbunare, o opera de binefacere, lupta pentru dragoste, lupta pentru progresul uman prin diferite mijloace sau pastrarea unei idei chiar daca lumea a inceput sa o considere anacronica, toate aceste experiente au un numitor comun. Daca ar fi sa folosesc o comparatie din domeniul feroviar, trenul care impinge inainte acel gand, acel impuls uman poate opri in orice gara de pe traseu, nu e nevoie sa ajunga pana la capatul liniei pentru ca s-ar putea ca acel capat sa conduca la un mare accident feroviar. Totul depinde de determinarea si increderea in sine a “mecanicului”.

             Ceea ce am spus eu, a enuntat mai dinainte, in cuvinte mai frumoase, si Octavian Paler in unul dintre eseurile pe care le-a scris. Nu are imi aduc aminte pe moment numele eseului care se gaseste in cartea Polemici cordiale, dar retin bine o imagine pe care el o foloseste si care se pliaza perfect in cazul ideii pe care incerc sa o scot in evidenta. In acel eseu, vocea interioara a autorului prezenta sub forma unei doamne aflate in pragul unei sinucideri isi explica siesi de ce il apreciaza atat de mult pe Napoleon Bonaparte. Momentul definitoriu al vietii lui a fost din punctul ei de vedere batalia de la Waterloo, infrangerea finala a Imparatului francez. El s-a facut respectat tocmai datorita faptului ca a ales sa poarte acea batalie desi sortii erau impotriva sa. Acel act nebunesc a fost impresionant pentru acea “doamna” si reflecta dilema mea. Poate Napoleon ar fi avut sansa de a disparea intr-un fel din Europa, sub o identitate falsa, sa i-a drumul Lumii Noi ca un simplu refugiat, lumea era mare pe atunci (mai mare decat acum). Nimeni nu ar fi avut ce sa ii faca daca nu il putea descoperi. El a ales insa sa arunce zarurile inca o data si sa isi infrunte dusmanii chiar stiind ca nu are sanse de a birui. Era probabil ceva in caracterul sau, care este prezent si in noi, in momentele in care luam decizii. A continua sau a renunta la urmarirea idealului pus inainte reprezinta metode prin care raspundem vietii. Alegem sa continuam si poate castigam. Continuam si visul se faramiteaza in mii de bucatele, dar putem spune ca macar nu vom avea regrete mai incolo. Durerea este parte a vietii noastre. Daca vom alege o solutie ce va implica un final nefast, care va produce suferinta de un anumit nivel, aceasta ne va schimba. Depinde de noi ce vom invata din aceasta lectie predata de viata. Pentru ca in cele din urma nu are importanta ceea ce decidem noi sa facem, daca alegem sa continuam in urmarirea visului nostru, oricat de indepartat ne-ar parea in anumite momente, ci lucrul cel mai important este cum ne modifica nou intelegerea asupra lumii raspunsul primit. Pentru ca orice incercare purifica spiritul uman si mai ales schimba. Poate ca nu intelegem prea bine nevoia de schimbare pe care omul o necesita de-a lungul vietii, poate o vedem dar nu suntem in stare sa o intelegem prea bine. Esentiala este intelegerea evolutiei pe care un om o sufera de-a lungul vietii, in bine sau in rau. Trebuie inteleasa si controlata pentru ca alegerea este o treaba strict omeneasca.