Maine
Romania va plange cu ochi si va rade cu
celalalt. Sau viceversa. Maine se va declansa marea masinaria umana a
democratiei in numele carora oameni si-au expus parerea, mai vocal sau
civilizat, oamenii au incetat sa vorbeasca cu apropiati si care a facut ca
lumea sa simta nevoia sa iasa in strada. Pentru ca se poate. Si totusi pentru
ca nu e bine.
A
iesi in strada e normal. Te doare capul, iei o pastila pentru a alunga durerea.
E una dintre binecuvantarile unei democratii. Pentru ca unii fac ceva si ceea ce fac nu e
bine. Ingradeste. Nemultumeste. Si pentru acest lucru, maine vor fi taxati.
Fiecare pleaca fiind siguri pe
argumentele din mintea lor ca fac alegerea cea buna. Ca acela care merita sa
fie votat este Solutia pentru aceasta tara. Si poate ca asa este. Sau poate ca
nu.
A
fost multa agitatie in Romania in ultima vreme. Oameni care s-au raliat unui
steag si au purtat 'lupte" la nivel conceptual sau prin cuvinte mai
taioase decat era necesar. Asta e, suntem balcanici si sangele clocoteste mai
usor la tensiune inalta. Chiar daca una dintre optiuni degaja un anume calm ce
taie orice elan bataios, se gasesc altii ce sa-si imprumute energia proprie
cauzei. Si au facut-o pana acum.
Maine,
e ultima fila. Maine, lumea voteaza. Alege ce e mai bun. Iese ce e mai
potrivit. Acela care captiveaza mintile celor mai multi intr-o viziune cat mai
paradisiaca a tarii noastre. Asa s-a intamplat mereu. Cel putin la inceput. La
inceput...totul este bine. Laptele si
mierea inca nu expira si nu mucegaieste. Traim pe un val de euforie.
Si
totul se schimba dupa un timp. Redevenim romani simpli care vor astepta
urmatoarele alegeri ca sa gaseasca din nou
Solutia. Si iar ne facem cete-cete de razesti gata de lupta impotriva
dusmanilor de propaganda. Gata sa aparam un vis ce parca nu ne viziteaza.
Pentru
ca pana la urma, Solutia s-ar putea sa nu fie neaparat acolo. S-ar putea ca noi
sa pierdem esentialul. Tara noastra are
aceasta dragoste de tron, orice forma ar avea in mentalul nostru si mereu
ajungem sa ne punem speranta in tron ca ne va salva. Si uitam o forma practica
zicatoare a inaintasilor nostri latini.
Audaces
fortuna iuvat. Soarta ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri. Visam sa fim o tara
europeana. Vrem o tara ca afara si ne
punem cumva speranta in cei de sus ca o vor realiza. Da, au si ei umarul lor de
pus la intemeierea unei natiuni noi, dar tronul nu e tot. Romania nu se creeaza
doar la Palatul Cotroceni sau Victoria. Romania se naste in casele fiecarui roman
care hotaraste ca sa fie un bun cetatean. Un cetatean care alege sa lucreze
bine, sa investeasca in sine, in viitor, in societate. Care vede dincolo de
imediat si de interes.
Unele
vise nu se implinesc acum. Nu au cum. Romania, acea Romanie buna s-ar putea sa
ramana doar un vis pentru noi. Dar cel mai important e ca macar cei ce vin dupa
noi sa se bucure de ea. Si fiecare om poate pune umarul la implinirea acestui
vis prin felul in care este roman si isi traieste viata. Marile momente din
istoria nationala nu au fost infaptuite de oameni care sa se vada pe sine, ci
doar pe semenii lor.
De maine Romania se va intoarce altfel dupa soare. Cu alti
oameni care sa stea pe tron. In bine sau in rau. Solutia nu e noua revolutie ca
sa aduca pe altii mai buni. Poate acum nu exista. Dar mai exista ziua de maine,
cand cei care spera se vor putea bucura de roade a unor seminte asezate inca de
pe acum intr-un pamant ce pare sterp. Si asta, e cea mai buna Solutie pentru o
Romanie cu adevarat buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu