De ce urâm cucuiele?

Un lucru care ne definește ca oameni cred că este paradoxul. Putem îmbrățișa cu ușurință două atitudini total diferite. Sau, vorbim despre una, dar o facem pe cealaltă. Tindem spre unele lucruri fără a face însă adevăratul efort înspre atingerea unei ținte, realizarea unei adevărate îmbunătățiri, dezvoltări personale.

Poate că paradoxul răspunde la întrebarea cum e omul: bun așa cum este el născut, sau perfectibil? Unii știu deja răspunsul, aș putea spune că s-au născut cu el în minte. Nu mai e nimic de adăugat la făptura lor, ei având un deplin control și o deplină cunoaștere a lumii care îi înconjoară. Un strop în plus ar face ca paharul să dea peste de plin ce este.

Făcând abstracție de acești corifei ai universului, ne întoarcem însă la întrebare pentru că o consider importantă. De ce? Pentru că a definit practic societatea europeană, cel puțin. Socrate spunea că știe că nu știe, iar această atitudine s-a transmis învățăceilor săi. Deci era loc de mai bine. Creștinismul duce întrebarea pe tărâm spiritual pomenind de o luptă, o înfrânare înspre un caracter mai bun. Există multe vârfuri ce trebuie câștigate de către cel care își zice creștin. Știința la fel înseamnă că știm ceva, dar putem ști mai mult. Experimentul, acest cuvânt, indică gândirea ce motivează pe cel ce studiază legile spațiului și timpului.

Balanța pare să încline într-o anumită direcție, cel puțin în cazul meu. Da, sunt de acord cu idea că omul este perfectibil. Dacă vrea. Depinde de voința proprie și de mijloace. Deși astăzi analfabetismul de orice nu își mai are o scuză atât de puternică. De la puștime și până la căruntețe, omul poartă cu sine acest gadget numit smartphone. Conectat la internet este una dintre cele mai puternice arme din istorie. Continuând dictonul pana este mai puternică decât sabia, prin cunoaștere omul poate înțelege mai mult din lumea ce îl înconjoară. îl face să vadă ce e bine, ce e rău, ce poate fi schimbat și ce nu poate fi schimbat. (urmând dictonul mai recent, Cărți! Te fac neprost!)

Și aici intervine problema. Probabil o mare parte din noi ne-am plăcințit. Sau ne-am transformat în niște cartofi deși, expresia americană couch potato deja pare desuetă odată cu scăderea accelerată a consumul de televiziune (cel puțin într-un anumit segment al populației). Reformulând, pare că ne-a devenit mai greu să ne depășim. Pentru că a te perfecționa înseamnă să dai peste un obstacol și apoi să îl depășești. Să te iei la trântă cu o problemă, un gând, și să îi dai de capăt. Dar asta e greu. Necesită efort, transpirație, chin. Necesită bătaie de cap și asta duce la multe cucuie.

E mai ușor să spui mai bine citește cărți accesibile, ca altfel poate nu citești deloc. Cultura și înălțimile nu sunt accesibile dacă nu e nimic de depășit. Dacă ești căldicel, asta e, îți duci viața mulțumindu-te cu gândul că ești mai deștept decât cei analfabeți. Niciodată nu ți-ai pus în gând să intri într-o competiție cu cei mai mari în ale gândului. Literatura, de exemplu, provoacă, îl aduce pe cititor în situații care-l incomodează, îl fac să se reorienteze sau să își întărească ceea ce crede. La fel, știința, în orice ramură a ei, umanistă sau exactă, se descoperă silabă cu silabă celui care caută.

Suntem sau am devenit o societate care are totul de-a gata, mestecat, explicat (până și filmele de distribuție în masă) fără a ne mai încorda mușchii minții. Să ne gândim numai ce s-ar fi întâmplat dacă unii înaintași ar fi făcut la fel și nu ar fi trecut de unele limite. Poate azi trăiam încă în case fără curent electric, fără telefoane sau fără leacuri contra diverselor boli. 

Acestea s-au născut din efort și sudoare. Oameni care au spus că ceea ce citesc și învăță este greu. Dar nu au renunțat. Ci s-au aruncat din nou asupra subiectului și l-au cucerit. E un pariu al omului cu sine însuși. Că poate mai mult. Că nu e un simplu animal ce caută doar plăcerea și satisfacțiile de moment. Că e ceva dincolo de cotidian și că acel ceva poate fi luat în stăpânire. Dar acest sentiment poate fi înțeles într-un singur fel. După ce îl vei resimți la nivel personal.