Nu-l cunosc pe Musso. L-am văzut pe postere prin metrou în București, pe site-urile librăriilor online. Nu mi-a făcut cu ochiul. Am picat în plasă cînd am văzut pe Facebook o postare a Laurei Calțea despre carte. Vorbea despre scriitori. Suna interesant. Am luat cartea. Am citit-o pe nerăsuflate.
N-am știut că era un thriller. Titlul vorbea despre un mare scriitor ce avea perspectiva unor alte romane de calitate, dar care brusc a renunțat la gîndul unei noi opere și s-a retras pe o insulă idilică din Mediterana. Și mai apărea un novice, un tînăr ce dorea din toată inima să devină scriitor. Îmi imaginam ceva în stilul Last Jedi în care învățăcelul îl scoate din carapace pe maestru (avem și d-aia, dar porție limitată).
După ce ne împăcăm repede cu peisajul de vis de pe insuliță prin ochii aspirantului, intrăm în paine iute de tot. O crimă oribilă și o carantină (too soon?) pînă cînd nu răsare hoțul din tenebre. Pe lîngă tînăr mai apare o tînără la fel de ciudată, interesată de același scriitor. Vine în casa lui neinvitată, îl fermecă cu o poveste și pleacă făcîndu-i vizite ce trezesc curiozitatea.
Cu cît te apropii mai mult de final, cu atît încep ițele să se dezlege. Descoperi informații noi, afli că ceea ce credeai că e într-un fel e total greșit și că de fapt e de-a-ndoaselea. Interesant pînă la un punct, după care te ia cu vertij. Mi-a adus aminte de o scenă din Robot Chicken, parodie a secvenței I am your father!
În film Luke spune că asta e imposibil, dar Vader îl asigură că ăsta e adevărul. În sketch Vader continuă să-i spună lucruri care erau canonice din film, dar care păreau ridicole pînă la momentul în care Luke îi spune că dacă nu ia chestia asta în serios, el pleacă. Ceva-ceva din spiritul sketchului a fost și-n mine în acea după amiază în care am citit cartea.
Înseamna că e o carte proastă? Nu neapărat. E o lectură ușurică, de vară, pe care s-ar putea să o uiți destul de repede pentru că nu aduce neapărat ceva nou și folosește răsturnările de situație pînă la oboseală și imposibilitate de a crede acel lucru.
Părțile succinte în care romancierul și aspirantul discută sunt interesante, pe bună dreptate. Impresiile unuia care este sictirit de lumea literară puse în opoziție cu idealismul juvenil sau secretele compunerii merită văzute. De asemenea mi s-a părut interesant modul în care narațiunea capătă valențe intertextuale prin tehnica breaking the fourth wall cu care se șterge linia dintre imaginar și real. La final rămîne întrebarea cine a scris pînă la urmă cartea?
Toate lucrurile bune pot cîntări mai mult în balanță sau nu. Dacă Musso n-ar fi pus accentul pe partea de thriller ce se manifestă generic și apoi exagerat, ci pe astfel de probleme de compunere, inspirație, etc, ar fi ieșit un roman ce merita vorbit. Așa rămîne o carte probabil bine vîndută, best seller, dar care se poate regăsi pe rafturile hipermarketurilor între zarzavturi și produse de bricolaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu