Am tot fost în Oradea în anii ăștia. Am și vreo cîteva postări despre cît de mișto poate fi orașul ăla. Recunosc este și un pic de invidie arădană, cînd mă gîndesc cîte ar fi de făcut la mine în curte (municipiul Arad, zic) și cît s-a bătut pasul pe loc. Oradea, Timișoara și Alba Iulia au cetăți bastionare gata funcționale și magneto-turistice. Aradul strălucește prin absență. Nu am chef de scuze, văd doar realitatea.
Tot așa de-a lungul anilor în care am tot ajuns în orașul bihorean am văzut cum de fiecare dată ceva era schimbat. Un retuș aici, o adăugire acolo. Clădirile prăfuite cu fațade vechi au căpătat un suflu nou. Oradea nu mai semăna cu, să zicem Aradul, ci mai repede semăna cu Budapesta sau Praga (păstrînd proporțiile evident).
Poate or fi și neajunsuri, că deh, e greu să obții perfecțiunea, dar ștacheta e ridicată sus de tot. E evident că este creditul cuiva, că este an electoral, și de aceea nu vreau să fiu țintit. Realitatea se știe și în conformitate cu aceasta se pune și ștampila de vot (de fapt, se mai votează au ba, că nu mai sunt în știri). De aceea, voiam doar atît să fac. Postez fotografii cu Oradea. Cele vechi sunt din decembrie 2011, prima mea vizită în oraș. Cele mai noi sunt făcute duminică (23.08) sau în decembrie 2019 cînd m-am plimbat mai mult. S-a renovat mult mai mult, dar în 2011 știam prea puțin și eram cu ochii pe ceas așa că n-am apucat să văd prea mult.
*PS: să mai pomenesc și de noile muzee deschise? Spații expoziționale în Cetate, Muzeul Evreilor Deportați, Muzeul Art Noveau. Sau de Zilele Art Noveau?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu