luni, 13 iunie 2022

Distopie, dramă, dezastru. Mini-recenzii



 Săptămâna trecută am înfulecat trei romane pentru că mi-am impus în program și o carte de non-ficțiune, pentru echilibru. Dar e suficient de povestit.

 

Amintiri din epoca lui Bibi, Andrei Cornea

E o carte îndrăzneață printr-un simplu motiv: este un sequel pentru 1984, cartea lui George Orwell. Astfel, se continuă povestea dictaturii din Air Strip One care se pare că a fost răsturnată în acel an de mare faimă.

Acum Anglia este din nou o țară liberă deși seamănă mai mult cu un stat post-comunist din Europa Răsăriteană. Paralelele sunt cu siguranță intenționate. Winston Smith este unul din puținii oameni care-și mai aduc aminte de opresiunea cvasitotală de dinainte. Ceilalți au apucat-o pe panta nostalgiei (era mai bine înainte) sau se scufundă în uitare, căutând să fugă de trauma pe care au suferit-o.

Dar Winston vrea să scrie o carte de memorii, Amintiri din anul 1984, pentru a-i trezi la realitate și a le aduce aminte cetățenilor ce s-a întâmplat cu adevărat. Din discuția cu un editor se înțelege că ar fi mai de dorit un roman care să aducă în ficțiune acele evenimente, dar Smith e încăpățânat. În spatele acestor tratative se ascund alte adevăruri care sunt pe punctul de a schimba societatea britanică post-revoluționară.

Cel mai fascinant lucru la această carte este partea de meta-narațiune, pentru că însuși George Orwell există în lumea cărții sale. Cum e posibil asta? Autorul coase laolaltă o intrigă profundă care scoate în evidență rolul cărților, impactul acestora și linia dintre ficțiune și realitate.

Mai sunt multe de spus, unele le-am notat în recenzia scrisă pentru revista Timpul:

 https://portal.revistatimpul.ro/timpul-londra/pata-nestearsa-a-adevarului-amintiri-din-epoca-lui-bibi-andrei-cornea/ 

 

Pe plaja Chesil, Ian McEwan

Fără mare angajament, se preia o dramă familială ce expune problemele societății britanice din anii 1940-50. Doi tineri proaspăt căsătoriți, își încheie cina, ultimul eveniment care îi desparte de consumarea căsătoriei. Entuziaști și naivi, nu știu cum să întâmpine acest eveniment ce păstrează o nuanță de mister datorită tabieturilor și obiceiurilor timpului. Totul se încheie în cel mai rău mod posibil, acest obstacol reprezentând și finalul unei povești de dragoste suficient de sinceră.

McEwan operează analitic și non-liniar pentru a ne familiariza cu cele două personaje. Ni se deapănă povestea lor pentru a înțelege mai bine acel act ratat. Aici depinde de gustul cititorului dacă găsește captivantă sau nu această expunere prelungă a întâlnirilor trecute, a pasiunilor și relațiilor familiale, fiecare reprezentând o cărămidă în acțiunile lor de peste ani.

E un roman despre tabuuri, despre secrete și naivitate. Despre reacții dure și tăcere care mai târziu ucide orice comunicare. Nu e de mirare că finalul conține un what if al protagonistului care își regretă deciziile și cuvintele rostite într-o noapte pe plaja din Chesil.

 

Convoiul mieilor, Lucia Dărămuș

O carte despre Holocaust și copii. Nimic mai groaznic decât atât, prin subiect, nu prin felul în care e scrisă cartea.

E povestea Hanyei Moscovici, o fetiță evreică din Clujul ocupat de Ungaria hortystă. Ea trăiește tragedia poporului ei prinși în vâltoarea maniacală a unui dictator ce visa puritate prin vărsare de sânge. Ajunge în lagărul de la Auschwitz împreună cu tatăl ei și își duce zilele încercând să supraviețuiască.

Partea unică a cărții este faptul că ea și-a creat încă înainte de a ajunge acolo o lume imaginară, Limelfia, în care evadează când lucrurile devin prea cenușii în realitate. Va rezista și lumea asta asaltului dement al ucigașilor eficienți și letali?

Nu am să spun mai multe, doar câteva idei. Romanul îmbine perfect lumea colorată a Limelfiei cu cenușiul lagărului de concentrare. Aici e și durerea cărții, care adaugă un strat în plus dramei deja familiare. E un salt care face inima cât un purice și care te deprimă prin acuitatea realității acelor fapte.

E o carte care se citește cu pauze, cu mâini tremurânde și teamă după fiecare pagină. E o carte bine scrisă care merită citită, chiar dacă există șansa să-ți frângă inima. Pentru că vorbește despre noi oamenii de ieri și de azi. Despre speranță, vis și dezamăgire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu