Orice poveste are în spate o imagine, un cadru care o face demnă de a fi ascultată...
Ce poate fi mai palpitant decât întâlnire a doi oameni diferiți care caută același lucru? Chiar dacă el este împachetat sub o altă formă. Două voci străine reunite într-un pact al prieteniei. Două inimi gata să se deschidă pentru a face un salt în gol care le va schimba destinul.
Am scris povestea Leei și a lui August, doi tineri care trăiesc o zi deosebită pe străzile Aradului plecând de la această extraordinară întrețesere a întâmplării și providenței. De câte ori nu am fost și noi îndreptați, treziți, de întâlnirea cu altcineva? Cu o persoană care a reușit să ne arate un drum nou?
E povestea unei zile, a câtorva ore trăite sub semnul așteptării și răspunsului. August e tânăr, aproape matur. E un căutător de semne orientându-se după ele pentru a-și trăi viața. Lea este mai tânără, drumul abia s-a deschis înaintea ei, dar deja s-a refugiat într-o cochilie cinică. O ciocnire între vis și realitate, între planuri și iluzii. Greu de stabilit cine poate câștiga.
Personajul tăcut al cărții este chiar orașul Arad. Cei doi se plimbă, bat orașul la pas și în urma lor, se pune reflectorul pe patrimoniul îmbătrânit al orașului. Mai mult decât o redescoperire a pietrei, poate fi o invitație la a privi mai departe la reveria unor zile mai elegante, încărcate de un aer proaspăt, aproape magic.
Aici nu sunt răspunsurile! ar putea fi un slogan al cărții. Nu am vrut să strivesc mirarea descoperirii și să teleghidez personajele pe un drum bine stabilit. Mai ales că amândoi sunt pierduți, două vase plutind pe curenți ce-i duc departe de destinația dorită. Vor putea să găsească drumul înapoi înspre portul căutat?
Revin mereu la Odiseea, opera de la care l-am furat pe August. El e asemenea lui Ulise, care rătăcește prin lumea largă căutându-și Ithaca. Homer ne-a pictat un tablou monumental ce ne poartă la hotarele lumii cunoscute. Oare o altfel de experiență, o altă odisee înspre țara sufletului să nu fie la fel de palpitantă, chiar dacă drumul e mai scurt? Cât de întortocheate sunt cărările inimii?
Pentru mai mult, e nevoie de lectura cărții care au dat naștere acestor gânduri. E o carte ce trebuie acceptată fără așteptări exagerate, dar nici cu prejudecata mediocrității. E un vis care a fost făurit unind imaginația cu munca pentru a face povestea o realitate palpabilă, gata să ajungă în mâna oricărui cititor dornic să o citească
Impresii ale cititorilor
...Chiar din primele pagini cum ai patruns in labirint nu mai e cale de intoarcere...
...E plamadeala terestra, cu stropi de visare si farmec parca din alta lume. Este o calatorie in realitatea zilnica, in viteza miscarii urbane, dar este si popas in care sufletul uman este desfacut inaintea cititorului cu grija, sfiala si admiratie...
...Aceasta carte abundă in dialoguri antrenante, actiune inteligent construită, mister savuros, dar și descrieri atente ale unui oraș pe care nu l-am mai vizitat...
...Străzile și clădirile Aradului și discuții ușor profunde despre ce înseamnă viața, visurile, pasiunile sau dragostea. Despre ce ne ține blocați sau incapabili să ne urmăm menirea...
...Deși acțiunea se petrece pe parcursul unei zile, Lea și August au parte de o călătorie inițiatică- pornesc la un drum imprevizibil, având sau nu anumite așteptări și sfârșesc prin a fi schimbați de călătorie și de oamenii cu care s-au întâlnit...
Un fragment mărturie: https://ro.scribd.com/document/521212322/Labirinturi-de-Lut-fragment
Pentru comenzi lăsați un mesaj pe pagina personală de Facebook, Iuliu Cezar Sturza sau pe paginile profesionale:
https://www.facebook.com/profile.php?
id=100083523834330 https://www.facebook.com/CronicileluiCezar/
Iuliu Cezar Sturza,
Redactor la Biblioteca Respiro
Colaborator la revista Timpul Londra
Publicat în revista Ficțiunea.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu