In timp ce ma gandeam la acest topic, imi venea in minte acel text biblic din Ieremia "poate un pardos sa-si schimbe petele" (13:23) pentru ca se potrivea destul de bine cu dilema ce se ivise in mintea mea. Sa-mi expun sirul gandurilor in cateva cuvinte simple: poate un om sa se schimbe in anumite aspecte ale sale, care pot parea a fi neschimbabile, inerente firii sale? E posibila o intoarcere de 360 grade intr-o noua directie?
Sa fie clar de la inceput nu ma refer aici la chestiuni de viata si moarte, la infractori care si-au schimbat vietile datorita unor evenimente, unor intalniri fericite. Ma refer la the average joe (a se citi Gicu-de-pe-strada) care hotaraste ca de astazi.... (aici inserati nevoia)
M-am gandit la asta din pricina unei situatii speciale si desi nu mi-am batut capul zile intregi, tot a ramas intr-un coltisor intrebarea asta ciudata. Ma refer la genul de decizii care se pot aseza sub umbrela razboiului cu vreun viciu minor (prea mult timp irosit in fata dispozitivelor de entertainment, o dieta nu prea sanatoasa, nopti petrecute in veghi necerute s.a.) sau poate chiar hotarari mai semnificative pentru un om.
Aici intra decizii laudabile, daca pot parafraza titlul cartii "M-am hotarat sa devin prost"-desigur intr-o maniera antonimica, precum a invata mai mult decat inainte, a vorbi cu oameni mai mult, cu toate ca te recunosti a fi o persoana timida, sau a decide sa fii mai altruist cu toate ca inainte erai o copie fidela a lui Mr. Scrooge (cel din povestirea lui Dickens si nu din Duck tales) Si se intampla uneori. Exceptii? Ceva normal? Sunt de durata? Pot petele leopardului sa paleasca prin puterea vointei si tranta dinainte sa devina o persoana care sa prinda drag de carte? Sau analfabetul social sa poate conversa cu alte persoane devenind un vorbitor chiar cautat de altii?
Nu stiu. Daca as fi dat de un raspuns nu m-as mai fi zbatut atat. Dar pare interesant sa stam sa ne gandim la noi oamenii. Mereu ne propunem tinte pe care vrem sa le atingem. Viata unor oameni poate fi asemanata cu o linie de metrou cu mai multe statii, acelea fiind desigur realizarile lor. Putem sa-i numim oameni ambitiosi care vor sa faca ceva, au un vis, o dorinta si nu se dau in laturi de la nimic pana nu reusesc sa atinga telul pus de sine insusi, sau de altcineva. E frumos, e apreciabil si poate chiar indicat sa avem un set de tinte pe care sa le depasim (intr-un fel luptam contra noastra si ne depasim pe noi insine; ne imbunatatim, daca mi se permite expresia). Un om care traieste cum il bate vantul nu mi se pare a fi cineva de incredere. Nu-i pasa nici macar de propriul sau viitor, asa ca nu stiu cat s-ar interesa de altii.
Astfel de oameni, daca isi pun in minte ceva, pot sa o faca. Pot trece peste diferite handicapuri de caracter, sa le corecteze si sa devina oameni "buni", elevati, eleganti in maniere, in fiinta lor proprie. Mi-ar placea sa stau sa ma gandesc la mecanisme, procese sau factori, insa acestea sunt mult prea mult pentru mine avand in vedere cunostiintele infime despre psihologie si dorinta asemanatoare de a ma documenta (cel putin in acest moment)
Am pornit totusi de la elemente reale. Si de la un exemplu (sau mai multe) care sunt mult mai vii decat o ilustratie dintr-o carte plina cu teorii prafuite. Si exemplul cel mai empiric de care dispun este desigur, insasi subsemnatul. Nu vreau sa-mi aduc aminte de cate ori mi-am propus o anumita tinta, poate chiar am reusit sa ma mentin pentru o anumita perioada pe linia de plutire, insa aproape de fiecare data m-am intors la status-quo-ul initial. Efoturile sunt intr-un fel ciclice, in loc sa fie liniare, revin in acelasi punct in loc sa continue spre noi orizonturi de dezvoltare. Nu vreau sa ma iau pe mine ca exemplu suprem, insa aceasta intrebare merita gandita, analizata pentru ca probabil nu sunt singura fiinta cu aceasta problema (daca da, atunci chiar ca e nevoie de otara de brainstorming). De ce ne vine sa ne schimbam si de ce ne tine pana la un punct? Aici sunt doar intrebari, de introspectie. Poate, va veni si un raspuns. Mai tarziu, poate peste cateva luni. Sau saptamani. (asta e doar asa o campanie de marketing ca sa atrag oamenii curiosi inapoi-serios cati dintre voi deja v-ati propus sa nu dormiti la noapte ca sa aflati raspunsul la aceasta intrebare? :) ) Si cu toate acestea raspunsul, dupa cum zicea un nene mai demult, it's blowing in the wind.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu