Citeam vara trecuta o carte, dupa obiceiul meu desi aceasta era o carte "recomandata" pentru un curs, asa ca nu era lecturata din propria vointa. Cu toate acestea consider ca am iesit castigat de pe urma navigarii printre paginile ei. (se numeste Conectarea interpersonala de Larry Crabb, in caz ca va intrebati; oricum nu va mai fi mentionata in post) Si un citat mi-a ramas in minte. O sa incerc sa-l parafrazez din memorie:"Oare cati dentisti buni au ajuns jucatori de fotbal (american, desigur) si cati medici buni au devenit pastori?" Mi-a ramas in minte acest citat si acum il pot folosi pentru a deschide discutia si a-mi expune nelamurirea.
Dupa cum poate v-ati dat seama din titlu, vorbesc despre alegeri. Aici este vorba despre alegerea unui loc de munca. Desigur, tu esti bun la locul tau de munca in functia de medic, dar poate ca vocatia ta, si ceea ce ai lasat in urma era arheologia, care e un hobby nevinovat acum. Dar daca ar fi devenit principala preocupare in viata ar fi facut din tine o persoana nu doar mult mai eficienta, dar si cu adevarat impacata cu tine insuti. Avem ocazia sa devin ce dorim sau ceea ce ni se pare a fi cel mai bun loc de munca pentru noi. Dar poate ca in adancul inimii noastre simtim ca poate ni s-ar potrivi manusa altceva. Si alegem ce dorim noi.
Alegem sa facem ceva, sau alegem sa stam pe loc. Sa crestem sau sa stagnam si poate in cele din urma sa ne pierdem elanul, vointa de a fi excelenti. Pentru ca noi credem ceva despre noi insine. Decizia vine mereu de la noi si se rasfrange asupra noastra, in bine sau in rau. Atunci cand dupa ce spunem da sau nu, privim in urma cu parere de rau am putea incerca macar sa schimbam unele lucruri.
Ma intorc spre un alt unghi. Oare cate relatii dintre oameni nu ar fi altfel daca... Unui baiat ii place de o fata. Dar din anumite considerente nici macar nu indrazneste sa se apropie de ea. Si poate ca ea ar fi dispusa sa acorde o sansa acelui suflet sarman. Dar nimic nu se intampla si linia vietii continua, nu sta pe loc. Doar se modifica. Doi vechi prieteni plecati si pierduti prin tari, orase si lumi straine ar putea sa se revada fata-n fata prin atatea moduri (har Domnului acum se poate) si sa reinnoade ceea ce inainte parea de netaiat. Insa ezita, si cu cat timpul trece prapastia creste si vointa moare mocnit ca un foc lipsit de oxigen.
Suntem constransi sa ne miscam indiferent de ce am face. Viata inseamna miscare. Chiar si cand stam, cand nu facem nimic actionam asupra noastra si ne formam pe noi. Ne reasezam tintele si ne setam sa traim intr-un anumit cerc, sa ne intindem pana unde credem ca ne putem permite si asa fie scadem, fie crestem. Destinul omului, directia sa este spre excelenta, spre culmi noi ce trebuie cucerite (individual sau ca unitate). Asa ca ceea ce alegem azi sa facem sau sa nu facem va defini ziua de maine. Totul depinde de un raspuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu