joi, 25 septembrie 2014

Despre flegme si litere

Cat e de usor sa batjocoresti? Raspunsul evident e foarte usor. Iti trebuie doar tupeu, nu mai mult. Nu ai nevoie de facultate, de un curs de retorica. Iti trebuie o limba iute, otara inteleptciune diavoleasca si un oponent care fie iti canta in struna, fie tace smerit, acceptand sa nu se coboare la acel nivel.

Sunt frustrat cand citesc comentarii la diferite articole sau postari din Romania. Sincer. Recunosc, nu este ceva local, e ceva uman sa iei in zeflemea un anumit subiect. Am "pasiunea" aceasta de a citi comentarii la diferite stiri etc, si vad reactiile oamenilor. Si de multe ori mi-e rusine de rusinea pe care altii n-o poseda, sau o tin ascunsa bine ca pe o comoara.

Nu ma refer neaparat la un limbaj injurios, acela e deja un nivel trecut de limita decentei acceptate. Dar unde sa asezam totusi aceste limite? Poate sa dau niste exemple ca sa avem cu toti o imagine de ansamblu. La postarea unei jurnaliste, citesti comentarii legate care fac mai repede adresa la persoana ei, care o jignesc fara niciun motiv aparent decat ca persoana in cauza s-a trezit din somn pe partea stanga si avea putin scuipat pe care nu stia unde sa-l scape. Sau dialoguri pe diverse teme, in care un interlocutor, in loc de a dezbate, pur si simplu bate. "Ba prostule, tu n-ai habar de...", "Maimuta aia de..." si exemplele abunda. Uneori mi se pare ca paginile de comentarii se transforma in niste haznale imense in care oamenii isi deverseaza "opiniile".

Ok, s-ar putea sa fi devenit putin cam mirositor. Dar, cu asta ma confrunt cand citesc opinii si acolo nu am masca de oxigen, cum am ales sa pun in acest post. Daca tot ma plang, sa zic si ce ar fi de facut, ca doar nu sunt un datator cu fundul de pamant si atat. Cum mi-ar placea mie sa arate o sectiune de opinii de oriunde.

Respect. Un cuvant vechi, dar niciodata invechit. Pare ca nu este cunosc de multi oameni. Este trist cand argumentele unora se termina sa foloseasca, argumentul ultim, flegma, atacul la persoana, zeflemirea (cu sens de batjocura, nu e urma de ironie fina in ce pomenesc eu) persoanelor, institutilor, subiectelor. Simt ca este o problema destul de mare aici. Avem o viziune destul de limitata in cadrul acesta. Io am dreptate, si tu nu ai. Si in conformitate cu asta, te pot calca in picioare. De ce? 1. S-ar putea sa te inseli. 2. Cu ce te ajuta pe tine in mod constructiv daca arunci cu gunoi in altcineva? Doar pentru ca te simti tu cocosul din curte, ca "uite cum i-am zis-o" si "i-am dat de l-am julit". Un dialog intre doua persoane pe orice tema data ar trebui sa aiba anumite granite pe care sa nu le treci.

Totul porneste de la respect. Chiar daca nu sunt de acord cu tine, si am dovezi clare cu bati campii, voi incerca sa-ti demonstrez asta intr-o maniera care sa nu te lezeze pe tine, sentimentele tale, sau lucrurile pe care le consideri importante in viata. Oricare ar fi acelea. Jignirea nu este un semn de buna purtare si buna crestere. Este o forma de violenta inutila, o violenta verbala fara noima. Si dupa cum spunea odata bunul Asimov "Violenta este ultimul refugiul al incompetentei."  

Cred ca nu mai e nevoie sa o lungesc prea mult. Destule sunt cauzele care au dus la aceste razboaie de gherila intre preaiubiti confrati ai rasei omenesti, dar am speranta ca putem schimba ceva. Cei ce vin din urma, pot sa invete sa dea la o parte aceste defecte si sa imbratiseze frumosul din viata. Pentru ca mai frumos este un trandafir decat o buruiana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu