Dacă dai, măcar dă unde trebuie

Mă mir cum unor oameni nu au ameţeli şi migrene în timp ce discută sau după ce postează anumite păreri şi răspunsuri fie în mediul online, fie faţă către faţă. Acesta ar fi cu siguranţă răspunsul normal al corpului pentru o persoană care se află la un nivel atât de înalt al cunoaşterii.

Poate că folosirea unui limbaj simbolic şi poate puţin înţepător nu e potrivită, dar nu îi pot vedea altfel pe aceşti oameni. Fac parte dintr-o categorie vastă, împărţiţi în diferite domenii, slujbe şi stări sociale. Sunt însă uniţi de o credinţă comună şi constantă: ei ştiu.

Ei sunt experţi. Cunosc în detaliu domeniul lor de expertiză şi nimeni nu ar trebui ca măcar să se gândescă să îl contrazică pentru că se vor trezi cu cracă tăiată de sub picioare cu o viteză mai mare ca cea a gândului. E momentul să facem o diferenţiere. Este normal ca să existe persoane avizate, experte în anumite domenii, care să poate să descurce iţe încurcate pentru marea majoritate a lumii. De aceea există educaţie superioară, de aceea există cursuri şi specializări. Nu găsesc niciun cusur aici.

Ceea ce m-a deranjat şi o va face până în ziua când voi muri este atotsuficienţa unora. În momentul când aleg să-şi deschidă gura, o fac în aşa fel încât o fac să înroşească de ruşine şi pe bunica ta. Te transformă în ultimul om şi te face să te bagi în pământ până dincolo de China. Încă dinainte de a-ţi termina întrebarea, de a-ţi spune părerea ei ştiu răspunsul şi îl confecţionează în aşa fel încât atunci când îl oferă să taie, să usture şi să pişte în acelaşi timp. Devin experţi după un timp.

Au aşa o statură titanică, noi fiind epigonii. Nici măcar respectul nu-l merităm şi au impresia că pot porcăi cât vor, chiar dacă persoana atacată poate nu o fi din ultmul sat din fundul României. ( deşi asta nu oferă deloc motiv pentru a defăima pe cineva) Ei sunt o autoritate şi pot face ce vor, cum vor, când vor. În mâinele lor, exprimarea devine îmbibată în venin.

Şi problema e că ne plac astfel de oameni. Nu ştiu dacă doar românii sunt aşa de dornici să audă astfel de înţelepţi sau şi alte popoare resimt acest impuls tribal, dar mă simt dezamăgit. Nu pot să zic că trăiesc într-un mediu pe deplin civilizat, când o persoană poate fi batjocorită pentru o anumită opinie sau acţiune. (o fi aici vorba şi de dreptul la liberă exprimare, dar cred că şi acela trebuie folosit cu cap) E adevărat să înjuri n-ai nevoie decât de gură.  Pentru a vorbi frumos trebuie să utilizezi şi organul acela din vârful capului care abia aşteaptă să fie pus la treabă.

Mi-ar plăcea să nu mai văd aşa ceva. Ca atunci când citesc o discuţie, în secţiunea de comentarii a unui ziar, de exemplu, să nu văd referiri la alte rude ale partenerului de conversaţie sau comentarii legate de neuronii din capul său. Să văd că atunci când o persoană critică o altă persoană nu o face de pe un piedestal, micşorându-l prin insulte şi permitându-şi astfel să poată scuipa mai uşor. Cel puţin aşa văd eu un discurs civilizat. Poate mai există speranţă şi pentru aşa ceva în lumea asta nepotrivită.