Se
spune mereu că I. L. Caragiale este relevant zilelor noastre prin operele sale.
Eu cred că şi Ion Creangă se califică pentru distincţia asta. Avea el o
povestire numită Prostia omenească pe care cred că aţi citit-o în anii
copilăriei sau şcolii primare. La un momentdat în timpul călătoriei omului
sănătos la minte, ajunge în apropierea unui hambar. Şi ce să vezi acolo, un
ţăran care încerca să urce nucile în pod. Cu o furcă.
În mod neobişnuit astfel de
oameni încă mai trăiesc chiar şi în secolul XXI. Sunt mai greu de observat
pentru că activităţile lor le fac nu atât de evident. De fapt, nu sunt evident
decât în momentul în care încep să deschidă gura şi să rostească sentinţe.
Apoi, te iei cu mâinile de cap. Poate că par destul de tăios în exprimare, dar
orice om îşi are limitele şi simt nevoia să comentez mai acid unele impresii
înţelepte ale unor confraţi de-ai noştri. Totul a început cu citirea unui
articol. (http://mic.com/articles/111216/the-bible-said-what-7-illustrations-of-the-bible-s-most-absurd-passages?utm_source=huffingtonpost.com&utm_medium=referral&utm_campaign=pubexchange)
care m-a făcut să mă simt dezamăgit şi furios în acelaşi timp.
Să începem de la premisa
următoare: ignoranţa în epoca ştiinţei nu mai e obligatorie, e o alegere. Cred
că toată lumea este de acord cu ideea asta. Poţi învăţa despre orice, din orice
domeniu. Dacă nu o faci este alegerea ta, şi nu poţi da vina că nu are dreptate
doar pentru că iei cuvintele spuse de alţi oameni.
Nu vreau să transform postarea
aceasta într-o dezbatere apologetică în apărarea Bibliei. Vreau doar un lucru
să punctez, şi anume superficialitatea enormă de care dă dovadă nenea ăsta. Tu
ai impresia că poţi înţelege o carte veche de aproape trei milenii doar aşa,
prin magie? Eu zic că lumea s-a schimbat
între timp. De fapt, chiar azi dacă mergi în unele ţări sunt obiceiuri care
sunt cel puţin exotice pentru occidentalul care le ştie pe toate.
Partea bună: există o şleahtă de
oameni ignoraţi care şi-au dedicat vieţile pentru a înţelege contextul
Vechiului Testament. Totul are o logică
şi nu sunt bazaconii ieşite din mintea unor oameni odihniţi. Pe deasupra,
oamenii ăştia spun că Biblia este o carte violenta. De ce mă rog sunt
surprinşi? O carte de istorie, dacă nu este îndreptată specific pentru copii va
conţine evenimente sângeroase pentru că oamenii în general sunt sângeroşi, dornici
de trădare, răzbunare şi înavuţire prin război. Biblia se ocupă de un loc
specific unde astfel de evenimente se petreceau, la fel cum se petrec în zilele
noastre, de exemplu. Naraţiunile din Biblie sunt scrise cu o motivaţie clară în
minte: fă aşa sau nu fă aşa. Omul învaţă mai uşor prin ceva palpabil şi nu
abstract. Şi omul învaţă mai uşor din greşeală decât din reuşită.
Poate aş încerca să văd pe scurt
cum s-ar traduce ilustraţiile "amuzante" ce apar în articol. Elisei şi urşii. Pentru o vreme eram şi
eu destul de contrariat de violenţa extremă a pasajului. Dar unii biblişti
specialişti în ebraică spun că de fapt "băieţaşii" (trad. Cornilescu)
erau nişte vlăjgani în stare să pună în pericol viaţa profetului. Nu pot spune
că a fost ceva bun, dar violenţa naşte violenţă mereu. Femeia să tacă în biserică. Nu îmi permit decât să râd gândindu-mă
dacă măcar are habar câte dezbateri au existat în biserică pe baza acestui text
care încă este comentat.Dumnezeu urăşte
smochinii. Nu e mai uşor de înţeles povestea ca una ilustrativă? Profeţii
din vechime de multe ori exemplificau problemele poporului într-un mod vizual.
Isus, în calitatea Sa de profet, putea face acelaşi lucru pentru a ilustra
lipsa roadelor faţă de lucrarea Sa.
Mă opresc pentru că am ajuns să
nu mă ţin de promisiune. Ceea ce am vrut totuşi să arat este că dacă vei folosi
şi contextul în care un anume text este scris, dacă găseşti poate o paralelă în
altă parte vei înţelege mai uşor un text "nebiblic" pe care popii de
orice confesiune îl ascund sub covor.
În încheiere nu pot să-i răspund
direct acuzaţiei pe care o lansează pentru că deja m-am întins. Într-o
propoziţie, dezaprobarea mea ar suna aşa: Dumnezeu ne vrea fericiţi. Nu ne-a
impus 1001 reguli ca să trăim o viaţă de frustraţi care nu fac unele lucruri ca
să aibă o recompensă. Un om credincios ce înţelege cu adevărat mesajul Bibliei
ar trebui să fie un om fericit. (altădată poate voi dezvolta subiectul)
Concluzia mea pentru acest
articol se găseşte în început. Omul ăsta a încercat să urce nucile cu furca în
pod. Credea că Biblia e o bazaconie şi a scris o carte pentru a-şi susţine
teoria. Eu, un biet student care nici măcar nu e licenţiat în ceva îi pot
demola presupoziţiile sale. Ce ar face oare un profesor sau un biblist? Sunt
unii care culeg din Biblie ce le place şi ce nu le place ca şi cum ar fi la
restaurant şi ar scoate mărarul din supă. Ce folos? Dacă Biblia e cuvântul lui
Dumnezeu atunci totul are logică, poate fi explicat şi e acolo pentru binele
omului. Dacă e o pură şarlatanie, mai devreme sau mai târziu va sfârşi într-un
muzeu lângă Epopeea lui Ghilgameş şi Eneida. Se pare însă că momentul acela tot
întârzie să vină.
Pentru mai multe postări şi pentru a fi anunţaţi direct când vor fi scrise, daţi un like următoarei pagini de Facebook :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu