Între Game of thrones şi Matei capitolul 25

Pentru acele persoane care nu ştiu sau nu au fost destul de rapide pentru a deschide un site ce conţine Scriptura, Matei 25 este capitolul în care Isus face o serie de remarci legate de atitudinea creştinului faţă de persoanele în nevoie.

Închizând această paranteză estetică, să trecem la subiect. Europa este pe fagaşul schimbării. După alţii pe făraş chiar, aşteptându-se la o prăbuşirea culturală, religioasă şi politică datorită unui eveniment aparent neaşteptat: apariţia pe continent a unei mulţimi nenumărate (pun intended) de locuitori izgoniţi din teritoriile lor natale. Lucru normal, un asemenea eveniment stârneşte controverse. Nu toată lumea ar reacţiona pozitiv când ar vedea proprietatea invadată de străini. (cu sensul de persoane din afara familiei) Darămite un întreg continent tranzitat de diferiţi. (în engleză ar fi mers un joc de cuvinte, alien având o rezonanţă multiplă.)

Şi totuşi ce ne facem cu oamenii aceştia? Au venit să ne mănânce pâinea, nu-i aşa? Şi pe deasupra ei nu se vor integra. O să-şi facă moschei, o să ardă Biblii şi o să hăcuiască pe oricine nu se va supune cuvintelor Profetului. Sau mai rău în vreo 2-3 generaţii ne vor depăşi numeric. Vor deveni stăpâni peste un continent pustiu şi-l vor remodela după chipul şi asemănarea Semilunei. Mai ales că până şi acum fac ravagii pe unde trec. Aruncă mâncare, când ajung în oraşe sparg maşini şi se iau de femeile care nu sunt îmbrăcate după perceptele propriei religii.

Nu am făcut decât să repet ceea ce de câteva zile apar tot mai frecvent în ziare, la televiziuni şi pe reţelele de socializare. E adevărat? E propagandă? Fiecare şi-a ales deja o tabără şi susţine vehement că are adevărul. Câteva lucruri sunt adevărate. Primul este motivul pentru care au ajuns aici. Dincolo, e război, şi dincolo de teorii conspiraţioniste, Occidentul s-ar putea regăsi pe lista celor care întreţin starea de instabilitate din zonă. Şi după aceea te miri că vin la tine acasă şi vrei să plece înapoi. Al doilea lucru clar este că refugiaţii/imigranţii/dezrădăcinaţii sunt aici. Şi pătrunderea lor nu se va opri în curând. Ce e de făcut?

Cred că a ne păstra mintea limpede e cel mai important. Europa nu era strălucită nici înainte. Situaţiile tensionate sunt ocazii de aur pentru gesturi regretabile. Perioadele de criză sunt pepiniere pentru puteri carismatice şi autoritare. Butoiul cu pulbere a Balcanilor din secolul XX s-a mărit cumva peste tot continentul. Maşinaţiunile politice din trecut au repercursiuni asupra momentului actual şi ne ating pe fiecare în parte.

Cea mai rapidă referinţă la titlul seriei de cărţi menţionate în titlul duce cu gândul la ceva tragic şi impersonal. Aşa e în politică, aşa e în istorie. Nu trăim în lumea Disney şi puterea face legea. Aşa se va întâmpla până la sfârşitul vremurilor. Important însă poate fi atitudinea omului. Dacă ne gândim la o altă serie celebră, Fundaţia lui Asimov, avem portretul istoriei care este descifrată înainte de vreme prin formule matematice. Totul se petrece la nivel macro. La nivel personal, nimeni nu poate interveni.

Şi aici omul poate schimba istoria. Nu în stil mare. Nu în stil V for vendetta. Ci schimbând istoria unui om poate. Arătând că omul poate fi şi bun. Că omul poate să vadă într-un alt om nu un pericol, o ameninţare, un parazit, ci un alt om. Poate ei vor să ne cucerească prin forţă sau prin număr. Poate noi putem încerca să-i cucerim prin compasiune.