Tu pe ce lume trăieşti?

Un lucru fascinant despre fiinţa umană sunt capetele ei. Deşi pot părea nişte dezavantaje ele sunt în acelaşi timp şi sursă de introspecţie. Din natura noastră, nu ştim tot. Ceea ce ştim suferă şi la un moment dat poate fi pierdut. Informaţii şi amintiri, intelect şi afect. Suntem fragili şi de multe ori nu ne dăm seama de acest lucru. Nu putem cuprinde întreaga ţesătură a timpului şi a spaţiului deşi încercăm să-i dăm de capăt încă de prima dată de când am ieşit din peştera lui Platon.

Un atribut interesant al omului este abilitatea sa de a se renaşte, de a se reinventa. Ca o plantă bine îngrijită, omul este mutat dintr-un loc întraltul şi se adaptează. Dar la început trebuie să fi fost o sămânţă, un ou din care să fi ieşit trestia gânditoare, omul. Şi atunci când omul acţionează o face în urma unor impulsuri, unele născute altele crescute. De multe ori nu realizăm acest lucru. Şi de fapt toată lumea funcţionează pe acest sistem simplu. În spate există o idee, o înşiruire care ne conduce reacţiile. Un ideal sau o ideologie. 

Poate simţi acest lucru cel mai bine când nu eşti la locul tău. Când simţi că ceea ce se face în jurul tău e incorect pentru tine. Se aprinde un beculeţ în minte care te face să reacţionezi chiar dacă doar la un nivel mental. De acolo, pornind metodic poţi ajunge la esenţa fiinţei tale. 

De fapt este vorba despre aşa ceva? Direcţia în care se îndreaptă acţiunile noastre este mânată de ceva? De o conştiinţă poate, de o putere din afară? Sau sunt pur şi simplu instincte animalice ambalate şi parfumate pentru un cadru societal organizat? Contează că există. Un aparat mental care te anunţă despre calea pe care să o iei şi îţi oferă o identitate. De multe ori se manifestă tocmai în momentul în care există diferenţe. Sunt român. sunt creştin, sunt vegetarian...lista continuă.  

Trăim într-o lume care din ce în ce devine tot mai uniformă şi mai însingurată. Deşi pare neaşteptat, aceste procese se răsfrâng cu putere asupra omului. Şi calea de întoarcere s-a pierdut cu mult timp înainte. Cultura şi-a stabilit direcţia de mers şi de dat înapoi nu mai ştie. Omul singur poate lupta contra curentului. Se îneacă sau rămâne deasupra, esenţială este înţelegerea de sine şi mai ales căutarea. De multe ori drumul poate fi mai darnic decât destinaţia.