Zilele trecute mi-am cumpărat Eneida lui Vergilius în ediția Ratio et Revelatio, o ediție cu adevărat potrivită pentru o asemenea operă și într-o traducere pe măsură. O recomand oricui dorește să își construiască o bibliotecă clasică, împodobită cu Operele Mari.
Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc. Zilele astea, fiind ocupat cu Cărțiada (da, un titlu foarte subtil, mulțumesc minții mele pentru el) am reușit să dau din nou ochii cu toate cărțile din bibliotecă (literally toate). Printre ele și Eneida pe care o aveam într-o altă ediție. Și tocmai această ediție este una specială.
Motivul adevărat este că este o bucățică de istorie. Apărută în anul 1921 la Paris a ajuns pe mâna unei studente la Filologia clasică în anul 1943 și probabil până la finele studiilor. Este o bucățică de istorie fascinantă de privit și aprofundat. Acum 70 de ani se afla în mâinile unei studente, pline de vise și speranțe încercând să-și facă un rost în viață. Se cuvine ca avându-l în posesie să-i respect valoarea.
Acesta este unul din motivele pentru care istoria este frumoasă, dincolo de enumerări aride de numere și statistici, dincolo de analize la nivel macro despre civilizații și entități statale. Pentru că este despre oamenii din trecut, strămoșii noștri, chiar dacă nu prin descendență directă. În zilele noastre poate nu atât de mult pentru că suntem prea fascinați de suprafețe netede unde ne lăsăm memoriile și gândurile cele mai intime, dar de multe ori trecutul e surprins pe o bucată de foaie. A fost un moment de intensitate trăit de o persoană, un moment care a fost marcat pentru eternitate, chiar dacă pe o bucată de hârtie perisabilă. Nimic nu exprimă mai bine calitatea noastră umană!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu