Ce am învățat despre Inchiziție dintr-o carte de-astă vară

Am citit cartea vara trecută și tot am vrut să scriu o postare de genul ăsta, dar alte treburi și o mulțime de lene mi-au stat în cale. Titlul m-a atras și m-a făcut să comand titlul (sau mai degrabă subtitlul) și mi se pare că nu e chiar atât de exact în ceea ce propune. Dar înțeleg unde bate și oricum a oferit o mulțime de detalii care mi-au completat puțin tabloul acelei epoci. Să enumerăm câteva idei principale, pe scurt, așa de poftă:

• ·    Conform autorului nu a existat O inchiziție, ci mai degrabă trei perioade istorice în care Inchiziția a fost folosită ca instrument de dominație: prima dată în anii 1200 când Biserica catolică a luptat contra catharilor din sudul Franței, a doua oară în Peninsula Iberică (categorie mai degrabă spațială decât temporală) și în Epoca modernă, fiind axată mai degrabă pe ardere de cărți, nu de oameni
• ·      Inchiziția apare ca urmare a unei unificări treptate a Occidentului într-un singur sistem, dar și datorită pretenției papei de a se propune ca stăpân al creștinătății
• ·        Procesul inchizitorial își avea rădăcinile în dreptul roman
• ·     Tribunalele inchizitoriale păstrau mult mai bine datele, decât cele civile; involuntar au fost un model pentru o administrație civilă mult mai bine organizată
• ·     Inchiziția spaniolă a fost un instrument POLITIC folosit de regii Spaniei pentru a coagula un regat format din atâtea comunități autonome și locuit de populații diferite. De multe ori cei acuzați erau aduși datorită etniei și nu datorită unei erezii pe care au pronunțat-o
• ·      Până și Inchiziția spaniolă nu a fost un moment unic, ci doar un fenomen de durată, ce s-a grevat pe intenția Monarhiei spaniole de a purifica etnic peninsula; nu a fost vorba de religie cât de putere
• ·         Arderea pe rug era măsura extremă, ultima linie de apărare și era destinată celor care își cereau iertare și erau prinși din nou vorbind contra doctrinelor Bisericii
• ·    Milioanele de morți arși pe rug sunt pură imaginație; câteva statistici incomplete: 12.000 spanioli+3.000 portughezi în 350 de ani, 1.250 morți datorită Inchiziției romane, 114 oameni arși pe rug în colonia indiană Goa
• ·      Tortura în cadrul procesului era limitată (prizonierul putea fi torturat o singură dată), dar desigur că existau și excepții; mărturia făcută sub tortură nu era acceptată, acuzatul fiind nevoit să mărturisească încă o dată în fața unui tribunal, fără o presiune fizică (evident, exista presiunea psihică)
• ·    Tortura este cu totul modernă și, în opinia autorului, este un simptom al acestei lumi noi; în epoca medievală, cei vinovați erau supuși unor ordalii, supraviețuirea lor fiind un semn că sunt nevinovați și că Dumnezeu e cel care a răspuns întrebării; acum însă, omul poate smulge singur adevărul de la semenul său
• ·       În epoca modernă inchizitorii devin funcționari în aparatul de stat roman (al Statului Papal) și s-au legat mai mult de birourile lor dând naștere unui aparat birocratic fără precedent
•          Încercarea de a controla intelectual continentul prin arderea de cărți s-a dovedit un eșec având în vedere multitudinea tipografiilor unde autorii puteau să-și publice cărțile; în secolul al XVII-lea Inchiziția devenea o instituție anacronică
• ·  Autorul susține în parte că metodele Inchiziției (birocrație, monitorizare, cenzură, viziune maniheică asupra lumii, fanatism) au încurajat apariția unor asemenea instituții și în regimurile moderne fie ele ateist-totalitare; putem înțelege și că aceste tendințe sunt general valabile și că Inchiziția reprezintă o cale prin care religia a fost folosită pentru a elimina acele elemente care deranjau

În nici un caz nu vreau să pară că iau apărarea unei astfel de instituții. Chiar și un singur om ucis în numele religiei e deja prea mult. Dar e cazul să separăm ficțiunea și propaganda de realitatea istorică. Inchizitorii au fost și ei oameni. Torquemada a fost unul singur, iar inchizitori mărunți, coruptibili și incompetenți au fost mult mai mulți. Europa medievală și modernă n-a fost incendiată de ruguri, dar asta nu înseamnă că acestea nu au fost folosite într-un scop sau altul. De cele mai multe ori religia a căzut cumva la mijloc, ca pretext, nu cauză.

Pentru mai mult, citiți cartea. Și alte cărți. Documentați-vă. Nu lăsați ca Hollywood-ul (folosesc un termen general) să vă învețe istorie. Că deh, omul tot ce-i place lui spune. Un istoric adevărat pune înaintea cititorului realitate. Și îl lasă pe el însuși să decide, nu afirmă concluzia înainte de a arăta faptele.

Cartea se numește God’s Jury. The Inquisition and the Making of the Modern World scrisă de Cullen Murphy și apărută la Penguin Books. Pentru cei interesați, recomand Books Express. Se găsește la prețul de 55 RON plus transport