Topul personal al cărților pe anul 2018

Ca în anii trecuți, să vedem ce cărți mi-au plăcut destul de mult pentru a merita o mențiune specială. Anul ăsta, 2018, am citit destul, am învățat ceva și am uitat mult. Face parte din viața de cititorist și cărți-pasionist. Ceva tot a rămas după cum o să ne mirăm mai jos. Lista e împărțită în două, ficțiune și non-ficțiune.

1.       Rămășițele zilei. Kazuo Ishiguro e un maestru literar. Din cărțile citite până acum, n-am găsit una care să mă facă să regret lectura. Deja încep să văd unele teme și întrebări care-l macină, dar felul în care le așează e fabulos. O carte slow burn, cu un final discret și satisfăcător.
2.        Silmarillion. Am început saga lui Tolkien, sau plimbarea prin universul pe care l-a creat și am fost uimit de abilitatea sa de a scoate din piatră seacă o capodoperă. După prima impresie de evadare dintr-o avalanșă de nume și evenimente rostite bizar, rămâne impresia că ai trecut prin ceva măreț. Nașterea Ardei și Primul Ev sunt narate într-un mod epopeic și reconstruit cu dragoste de Christopher Tolkien în onoarea tatălui său.
3.       Hobbitul. Trișez un pic punând două titluri ale aceluiași autor, dar Hobbitul este o carte de referință. Deschide larg calea către trilogia LOTR, dar și spune o poveste despre curaj, casă și corupție ce merită recitită peste veacuri.
4.       Marea despărţire. Prietenul lui Tolkien, C. S. Lewis, ne oferă o carte scurtă, neobișnuită și care ne transpune într-o lume pe care o înțelegem bucată cu bucată și care ne face să ne punem întrebări legate de viața pe care o trăim.
5.       Cristul lui Velázquez: poem. Miguel de Unamuno compune un poem fascinant, emoționant, născut din spiritul mistic al Spaniei, așezând ca punct focal crucea și răstignirea lui Hristos și folosind-o ca oglindă din care răsar micile detalii ale marelui eveniment.
6.       Iliada. Ar trebui să spun mai mult? Au trecut vreo 3000 de ani și opera asta e încă reeditată. E bunica, străbunica și strămoașa literară a muuultor lucruri. Poate părea plictisitoare în unele locuri, dar permite să tragi cu ureche într-o lume legendară.
7.       Jucătorul de șah. Stefan Zweig scoate din piatră seacă un roman scurt, dar tulburător, a cărui final rămâne în balanță chiar dacă ai unele idei despre ce se poate întâmpla. O premisă intrigantă, un personaj tragic și un destin ce oglindește prea mult din povestea reală ce ne amintește de ce tirania distruge spiritul.
8.       Strainul. Albert Camus face cu această carte, și de fapt cu toată opera sa munca de a sonda în adâncul ființei noastre, de a scoate la lumină angoasele noastre și de a încerca să evoce resorturile unei lumi aparent fără un sens anume.
9.       Un cuib de nobili. Rudin. Un scriitor rus nu putea lipsi de la această masă și l-am adus pe Turgheniev. Dragoste, educație, străinătate și spirit național, lista poate continua. Multe întrebări, răspunsuri care rămân pentru noi să le descoperim.
10.   Iarna vrajbei noastre. John Steinbeck este unul din autorii mei preferați și cu această carte a reușit să mă cucerească. Nu este cea mai populară carte a sa, dar a reușit să mă țină până la trei noaptea pe fotoliu ca să aflu cum se termină. Pe lângă povestea bine închegată ne oferă și câteva dileme interesante ce merită gândite.
11.   Încleștarea regilor. Într-un final am citit seria (neterminată) a lui George R. R. Martin și m-am oprit la volumul ăsta pe care l-am găsit cel mai bine scris. Tensiunea este bine construită, conflictele sunt puternice și își așteaptă rezolvarea în ultima parte (să zicem) primei trilogii.

Trecem râul în cealaltă categorie fără prea multe introduceri.

1. .       Misterul regelui. Despre scris. Stephen King e un monument de literatură și de aceea sfaturile pe care le poate oferi sunt neapărat de citit. O carte de care nu te plictisești și din care chiar înveți câteva trucuri.
2. .       O viață în scrisori. Sper ca editura Polirom să continue această serie interesantă de scrisori. Mi-a plăcut mult corespondența lui Anton Cehov, trecând dincolo de banalitățile administrative și fiscale. La fel ca în cazul jurnalului lui Mihail Sebastian e fascinant să vezi autorul în actul creației, și în chinurile inerente.
3. .       Making of Europe: Conquest, Colonization and Cultural Change, 950–1350. O carte de istorie a la Penguin, tehnică și potrivită mai ales pentru cel care are cât de cât habar de istorie medievală, dar mai ales pentru cel care are răbdare să treacă dincolo de multe detalii tehnice ale vieții în acea epocă uneori greșit înțeleasă.
4. .       Cum iti poate schimba Proust viața. Amuzantă, plină de informații și detalii despre viața scriitorului francez, și nu numai, cartea asta își merită timpul. Îți explică cum stă treaba cu cărțile, trăitul, iubitul și…melancolia.
5.        Biblioteca Nopții. O scrisoare de dragoste pentru carte și pentru bibliotecă (ca obiect și instituție) în general, o recomand ca o lectură ușoară, într-o zi de vară, stând în pat și cu un ochi îndreptat înspre teancul de cărți care te așteaptă.
6. .       Cum se citeşte o carte. O carte ce nu îmbătrânește și care nu e prea târziu pentru a fi citită. Chiar dacă respiri cărți și mănânci volume, tot merită să arunci un ochi. Poate găsești un fel nou de a devora cărțile. Puțin mai ordonat.
7. .       12 Rules for Life: An Antidote to Chaos. Cartea lui Jordan Peterson e o dovadă a faptului că marile adevăruri nu sunt spectaculoase, ci banale și vechi, până la urmă, dar trebuie repetate în fiecare generație, în graiul unei lumi ce se schimbă mereu.
8. .       Jurnalul fericirii. Fără a avea curajul de a spune că am înțeles pe deplin acest mare tom literar, am fost uluit de povestea de viață și de erudiția lui Nicolae Steinhardt care în ciuda vitregiilor, și-a păstrat credința și mintea întreagă și a scăpat să spună și altora.
9. .       Quiet: The Power of Introverts in a World That Can't Stop Talking. Aș putea spune fără să exagerez că e o carte care îți schimbă viața. dacă ești introvertit, vei găsi în cele din urmă sfetnicul și dicționarul care te explică.
10. 10.   The Germanization of Early Medieval Christianity: A Sociohistorical Approach to Religious Transformation. O carte destul de tehnică, cu o teză interesantă, ce sapă la bazele creștinismului european pentru a-i da o nouă coloratură. Informații noi și revelatoare.
11. 11.   Despre mânie. Seneca vorbind molcom despre metode alternative număratului oilor pentru a nu-ți distruge viața. Probabil din cauza unor opere ca asta i s-au spus că e mare filozof.

2019? O listă mare de cărți, și multe surprize pe lângă acelea. Spor!