Lenea te împinge uneori la gesturi ciudate. Și creează nevoia unei gimnastici mentale pentru a legitima acțiunile. În unele cazuri ca acela de față. Așa că în loc să vorbesc despre cât de fantastic e Avatar: the Last Airbender, probabil unul din cele mai bune seriale TV animate, am să vorbesc despre serialul succesor, Legend of Korra. Pentru că, bazându-mă doar pe cronologie, l-am văzut mai târziu.
Și acum trebuie să explic ce e Avatar. În două cuvinte: în lumea serialului există o persoană ce poartă acest titlul și care e un fel de protector al planetei având posibilitatea de a controla cele 4 elemente (apă, foc, pământ, aer) și de a fi legat la viețile sale anterioare. De asemenea, există benderi capabili să se folosească de un singur element prin antrenamente intense. Și lumea e împărțită în patru națiuni pe baza celor patru elemente. Asta-i în mare tabloul. Primul serial s-a ocupat de avatarul Aang și aventurile sale și a fost pretty much perfect. Apoi, Korra.
În ceea ce privește divertismentul vizual în general sunt o persoană foarte iertătoare. Nu am un standard atât de înalt, ceea ce înseamnă că un film/serial etc trebuie să fie groaznic de slab pentru a mă înfuria sau pentru a mă dezamăgi. Sau să fie plictisitor pentru a mă deranja. Korra nu a fost neapărat niciuna din astea. Dar au fost unele baiuri care m-au deranjat și care au tăiat posibilitățile serialului de a fi pe măsura predecesorului său.
Ca de exemplu personajul Korra. E total diferit de Aang, în sensul că e zvăpăiată, sigură pe sine, cu gură mare și nu e certată pentru greșelile pe care le face. Nimic grav până acum, dar ea rămâne așa toate 4 sezoanele. Da, în sezonul 4 se întâmplă o traumă care o duce pe o cale a refacerii și a înțelepțirii dar e cam târziu pentru a empatiza la fel de mult și nu se vede atât de bine. Nu mă așteptam să fie o copie a lui Aang, dar pentru avatar mă așteptam la o atitudine puțin mai spirituală și o dispoziție mai mare pentru a fi ascultată.
În ceea ce privește celelalte personaje, frații Mako și Bolin sunt bunicei înspre recișori având în vedere că sunt utilizați destul de slăbuț. Și să nu mă întrebe nimeni de triunghiul ăla Young Adult din sezonul 1 care a făcut mai mult rău decât bine! Ceilalți, vârstnicii-maeștri, sunt interesanți până la un punct dar lipsește ceva din magia care a făcut ATLA atât de special. Și nu în ultimul rând, trebuie menționat Varrick împreună cu asistenta lui minune, Zhu Li. They stole the show, trebuie să recunosc și au avut o poveste interesantă.
Un alt lucru care nu mi-a plăcut (cel puțin în primă fază) a fost că s-a trecut de la un personaj negativ care să ocupe toate sezoanele la un dușman per sezon. Asta înseamnă din start mai puțin timp pentru a creiona un personaj credibil și de temut. De asemenea, villanii din 1 și 2 sunt prea asemănători pentru gustul meu. Amon, conducătorul unei mișcări contra benderilor e dovedit mult prea ușor și învins printr-un deus ex machina slaab de tot. Ar fi meritat însă explorat mai mult ideile pe care le susținea pentru că nu erau deloc rele.
După el vine Unaloq, șeful tribului apelor preocupat de dezechilibrul spiritual al lumii. Din nou, un fir interesant până la momentul în care l-au transformat într-o caricatură ahtiată de putere mult prea hollywoodiană. Ce mi-a plăcut din sezon a fost firul narativ legat de filmele de propagandă ale lui Varrick. Pot fi văzute și ca un fel al autorilor de a râde de ei înșiși, dar și ca un comentariu la filmele ce erau difuzate mai ales în epoca războaielor mondiale (în lumea noastră).
Cel de-al treilea a fost Zaheer, un anarhist care vrea ceea ce vor toți din ideologia lui și anume răsturnarea sistemelor și eliberarea oamenilor. Pentru asta o omoară pe împărăteasa Regatului-de-Pământ și duce la dezintegrarea statului. El reușește să o îngenuncheze pe Korra și aproape să o învingă, dar dincolo de lupta fizică nu se întâmplă prea multe.
Ultimul villain, Kuvira, e un comandant al Regatului-de-Pământ care restaurează statul și instituie putere absolută. E o ilustrație bună pentru un Stalin sau Hitler, mai ales că feeling-ul seriei este cel al anilor 20-30. E un personaj bun pentru că în bună măsură are dreptate în ceea ce face, minus înregimentarea militară a cetățenilor. Dar simt totuși că s-a pierdut ocazia de a discuta pe marginea acestor idei. Și finalul e scos dintr-un serial pentru copii și nu dintr-o serie ce avea pretenții la ceva mai mult.
Nu vreau să zic mai multe pentru că s-au spus deja. Korra e o serie bună, chiar ok, dar nimic mai mult. Pune pe tapet multe idei interesante pe care nu le dezvoltă destul. Asta cred că e principalul ei păcat. În ATLA ajungi să empatizezi cu cele mai marginale personaje pentru că fiecare dintre ele e bine creionat. Korra e mereu pe grabă și nu apuci să te prinzi de cineva pentru a-i înțelege călătoria. Și când se întâmplă un big moment, îl simți gol pentru că nu ai acea conexiune. Deși are multe probleme, ar merita poate văzut. Dar nu e vizionare obligatorie la fel ca Last Airbender.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu