duminică, 9 februarie 2020

Am stat 2 zile fără laptop și internet și am trăit să-mi spun pățania

O struțo-cămilă de experiment practic. Cu multă liniște și muzică.

În viață apar acele momente unice pe care trebuie să le dibuiești, să le filezi și să profiți de ele. Pentru că nu știi dacă altădată vei mai avea parte de această șansă. În spatele pompozității stă un fapt simplu: a trebuit să ajung în Cluj pentru două zile încheiate, mai mult sau mai puțin cu mîinile în buzunar. În afară de locurile unde trebuia să ajung nu exista nimic programat. Și timpul de asemenea era tare limitat. Așa că am luat o hotărîre: rucsacul meu va fi mai ușor cu un laptop care a dormit frumos pe masă.  

Există viață după tehnologie? Probabil că da, atîta vreme cît nu te învîrți 24/7 în jurul unui ecran de orice formă o fi. Adevărul e că situația fiind specifică n-am făcut un lucru tare deosebit. Zilele astea am fost cam tot timpul pe fugă, cu orar și mai apoi cu timp lung petrecut în mișcare. Dar au fost și unele momente în care, în alte circumstanțe, ar fi intrat în scenă laptopul. 

Și atunci a trebuit să-mi umplu timpul cu ceva. Tocmai mi-am dat seama de cît de importantă e expresia asta. A umple timpul cu ceva. Altfel s-ar fi umplut de la sine putere cu notificările gadgeturilor. Dar așa, am citit cărțile de prin cameră, am răsfoit altele, mi-am mai aranjat puțin dezordinea primordială de prin dulap și chiar am avut timp în care să stau pe pat să mă holbez la tavan și să mă ascult.

Ar mere și a doua oară? Eu mă gîndesc mai degrabă dacă aș fi în stare să repet exercițiul cu laptopul lîngă mine. E ușor să nu vrei să mănînci tort cînd nu ești invitat la petrecere. Dar dacă ai cofetăria în colțul străzii problema capătă un alt colorit. E tare, tare greu. Zic din perspectiva mea gîndindu-mă cît timp îmi mănîncă toată foiala asta inutilă la care te atrage laptopul (n-am smartphone așa că nu mă pot plînge). Și după aia dau vina pe toată lumea, cînd eu găsesc mereu filmulețe despre pisici care cîntă la pian și găini care fac gimnastică. 

Avem nevoie de tehnologie că doar cum scriu eu frumusețea asta de text. Dar așa momente de deconectare...ar trebui să se caute. Eu ar trebui să le caut. Nu e nimic motivațional aici, poate doar pentru mine și pentru zilele în care mă voi mburda (răsturna pentru non-ardeleni) în pat și voi rătăci pe vreun newsfeed fără capăt și fără sens. Minutele și așa sunt ne sunt numărate. Măcar să le numărăm noi și nu cine știe ce algoritm. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu