Se spune că unele subiecte și unele cărți se citesc ca urmare a unei implicări mai degrabă emoțională decît intelectuală. Probabil așa este, cel puțin în parte. Recunosc, pe mine m-a atras subiectul într-o străfulgerare de maturitate cînd mi-am dat seama că e important să te înțelegi și pe tine însuți înainte de a lua viața în piept. Așa că am pus mîna pe unele cărți ce tratează subiecte de psihologie, un domeniu străin mie în afară de un curs în clasa a X-a la liceu. Doar că au trecut cîteva zile de atunci...
Oricum, am să vorbesc despre două cărți. Prima, Anxietatea scrisă de Scott Stossel și apărută la Humanitas în 2019 și a doua Legături pierdute. Cauzele reale ale depresiei și soluții surprinzătoare a lui Johann Hari apărută la Trei în 2019. După cum am subliniat deja nu e opinia unui specialist și nici nu îndrăznesc să mă apropii de datele științifice așezate în carte. E mai degrabă o privire de ansamblu și cîteva impresii legate de concluziile trase de cei doi autori.
De la început ar trebui să se știe că nici Stossel și nici Hari nu sunt oameni de știință, nu lucrează în domeniul psihologiei. Ambii sunt jurnaliști care scriu prin prisma unor persoane ce se confruntă cu aceste două stări, anume depresie sau anxietate. Ambii au un moment în care vorbesc despre tratamentele medicale pe care le-au ingerat și efectele mai mult sau mai puțin pozitive pe care le-au avut asupra lor. Asta face ambele cărți puțin mai accesibile, ei făcînd călătoria cunoașterii alături de noi publicul neavizat.
Ambele cărți mi s-au părut interesante, pline de informații și deschizătoare a unor noi dimensiuni ale ființei umane și a conflictului pe care îl avem cu societatea ce ne înconjoară. Stossel are o abordare mult mai riguroasă pe alocuri cartea părînd a fi o enciclopedie, un documentar pe hîrtie vorbind despre medicamente sau despre diversele tratamente pentru anxietate. Dar cartea capătă o față umană atunci cînd vorbește despre propriile sale suferințe și ale înaintașilor săi. Hari e mai carismatic, mai dezinvolt și își susține fiecare argument cu zeci de povestioare născute din interviurile pe care le-a realizat în cercetarea sa. De aceea e mai ușor de citit și cu siguranță are o putere de captare mai mare.
Abordarea celor doi diferă, în aceeași măsură în care și subiectul central e diferit. Stossel tratează anxietatea ca o problemă intimă, a fiecărui om, și lăsînd cumva ca soluția să se întrezărească tot ca urmare a unui efort interior de regenerare. Hari are o viziune mult mai holistică, blamînd în bună măsură valorile societății pentru epidemia de depresie ce ne înconjoară. De aceea soluțiile sale înclină mai degrabă înspre latura relațională, singura capabilă să reducă simptomele depresiei. În plus, datorită conectării la problemele zilei unele soluții înclină spre o pantă mai degrabă politică depinzînd mai apoi de gusturile și încrederea fiecăruia în fezabilitatea unor proiecte de acest gen.
Sunt cărți de recomandat? Cred că da. E nevoie de timp pentru că ambele sar de 300 pagini, așa că e necesară o lectură prelungită, dar și atentă. Probabil cu creionul în mînă. Cumva cartea despre anxietate ar înclina mai mul într-o ipotetică balanță. În parte pentru că are o formă mult mai științifică și mai bine legată. Cartea lui Hari are după cum spuneam o tentă narativă mult mai puternică și un fundal motivațional mult mai accentuat. Pe viitor, dacă voi mai citi cărți despre depresie cu siguranță că va oscila într-un alt ipotetic clasament. Dar sfatul cel mai sigur ar fi, înainte de a vă gîndi să citiți sau să cumpărați aceste cărți verificați recenziile unor specialiști care se pot găsi destul de ușor pe internet. La un simplu scroll pe Goodreads deja am confruntat mai multe recenzii serioase. Informația este cît cuprinde. Dorința de citit să fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu