Guest post: Stepa și alte povestiri-Anton Cehov

 Postat inițial pe 27.10.2016 

De scurtă vreme am început să fiu pasionat de lectura povestirilor. Nu mă prinseseră din tinerețea mea literară însă acum am descoperit plăcere și în acest stil de proză. Și, ca orice rus care se apucă să-și pună gândurile pe hârtie, Cehov e maestru la întocmit povestiri.

Ce e fascinant la el este viziunea asupra lumii, deși destul de deznădăjduită. Un povestitor înnăscut, capabil să surprindă clipa, momentul, sufletul omului surprins în lumina reflectorului. Într-o lume ce pare absurdă, nedreaptă și care trădează trăiesc totuși oameni. Fiecare cu luptele sale, întrebările sale încercările de a pricepe rostul lor în lume. Unii pornesc cu speranță, cu încrederea că se poate realiza ceva în viață sau mai important că pot găsi fericirea în viață. Doar că cei care sunt naivi sunt prinși în menghina realității, dezamăgiți, înfrânți, risipiți.

Se critică tot ce e mai rău în om, tot ceea ce poate face rău vieții. Standardele false, impresiile despre ceea ce un om are nevoie, minciunile și iluziile atât de frecvente în relațiile dintre oameni. Putem chiar trage concluzia că din când în când autorul se uită înspre Ceruri căutând un răspuns pentru felul în care se învârte lumea. Toate pentru a rezolva ecuația aceasta a vieții și a felului în care trebuie trăită și înțeleasă. Multe din tușele prezente în episoadele scrise de Cehov sunt sumbre pentru a oferi o speranță pe termen lung.

Cu toate acestea, mi se pare că povestirea Stepa are o rază de bine. Povestea tânărului băiat plecat de acasă pentru a învăța, cumva în același ton cu Nică plecând la Socola pentru a se școli. Drumul său ce constituie descoperirea lumii pentru el e o experiență ce îl transformă și îl face să vadă frumusețea lumii și diversitatea caracterelor umane. Vedea viața pulsând în jurul său. Povestirea are un final deschis, cu promisiunea unei îngrijiri de către rudele sale și cu gândul că în cele din urmă, el va deveni un om de treabă, un om bun cum nu se găsesc pe toate drumurile.

Recomand din suflet acest volum, și de fapt orice carte scrisă de către Cehov. Stilul său curge, ideile sunt clare și pertinente și personajele pline de viață. În scurte pagini reușești să te atașezi de ele în așa fel încât să te bucuri de ele și să simți când ele suferă.

Recomandare: da

Nota: pentru oricine caută o lectură profundă