E un lucru care mă sâcâie de multă vreme. Poate doar eu sunt cel care remarcă sau are urechi prea slabe de înger. Dar e o atitudine generalizată, care nu are frontiere, deși poate se face remarcată într-un anumit filon de gândire. Adevărul este că o dată în viață s-ar putea ca și noi să fim vinovați de asemenea gânduri. Aici sar și eu repede în barca condamnaților.
Există și o bună motivație. Ai de ce să te comporți așa. Dar nu știu dacă acest lucru îți dă și dreptul să te manifești așa. Lucrul care-mi stă pe limba minții este disprețul, categorisirile și batjocura omului față de om. Mai ales a omului care are altfel de opinii decât cele pe care le împărtășesc eu.
Încă nu trăim într-o dictatură orwelliană așa că fiecare cu opiniile sale modelate de mediu, anturaj, lecturi (dacă există!) și experiențe de viață. Unele dintre ele se pliază ușor pe ceea ce acceptăm în termeni generali ca fiind aproape de realitatea în care trăim. Altele deviază ușor într-o parte sau alta. Alți trăiesc literalemente într-o realitate paralelă hrănită cu argumente măiestrite (logica trebuie să fie corectă cel puțin pentru o persoană). Toți ne credem corecți, chiar dacă mai există momente de îndoială sau incertitudine.
Dar ce facem oare cu social media? Dacă punem pe o platformă de comunicare oameni de diferite opinii? Răspunsul este că iese o porcăială îngrozitoare care poate frânge inima oricărui om care are speranțe într-o omenire iluminată. Până la urmă probleme ca rasismul sunt doar un alt filon al disprețului omului față de om. Nu văd normal ca să condamnăm o astfel de problemă, dar să aprobăm pe aceia care promovează o imagine slab calitativă a unor categorii întregi de oameni.
Nu mă înțelegeți greșit, nu le iau apărarea pe baza credințelor și nu cred că au dreptate. Dar asta nu înseamnă că ar trebui tratați ca fiind persoane de clasa a doua. Poate vă trec prin minte unele epitete folosite în dreptul unor oameni. Se creează falia necesară și se stabilesc taberele. Eu, cel ce postează, superior, iluminat, am dreptul să judec. Ceilalți sunt inferiori, uitați de progres și merită să dispară în coșul de gunoi al istoriei. Ei sunt Morlocii, iar noi suntem Eloii, cei buni.
E atît de frustrant să vezi oameni care sunt inteligenți, care stăpânesc domeniul în care activează, dar care nu tratează pe cei care nu au avut șansa lor cu un dram de respect. Cred într-o tâmpenie? Da! Asta înseamnă că poți să le pui steaua în piept? Nu știu.
Vreau să fiu naiv și să-mi imaginez că dacă suntem o societate care se crede progresistă înseamnă că nu excludem, că nu ne înscriem într-un program extins de bullying al unor categorii de oameni (chiar dacă ni se pare că o merită). Poate chiar o merită datorită ignoranței lor. Dar aceste mesaje agresive nu vor vindeca prăpastia dintre cele două tabere ci o vor adânci. E adevărat, au un anumit appeal pentru cei care citesc postările și gândesc la fel ca tine, le asigură un confort psihic și îi asigură că ei sunt buni, deștepți și frumoși. Dar taie și frânghiile unei posibile împăcări și a unui drum comun pe care se poate merge.
Cred în cavalerism și în discuții civilizate. Dacă mi s-ar spune că sunt valori medievale, uitate, m-aș mira, pentru că la modul ideal ar fi ceva necesar nouă astăzi, dar și mâine. Ce viitor ne așternem dacă suntem unul la gâtul altuia? Ce soluție vrem pentru această problemă? Falia rămâne acolo și nimeni nu e dispus să facă minimul gest de a-și respecta adversarul verbal. Ce putem spune despre un răspuns mai generos?
Acum 2.000 de ani Iisus a creionat un discurs care ar fi putut răsturna lumea cu susul în jos. Creștinismul nu l-a luat în serios și și-a băgat mâinile în oala cu putere. Dar Predica de pe munte rămâne un ideal pe care încercăm să-l atingem. Ca societate avem multe defecte pe care nu lucrăm să le reparăm, nici măcar când vine vorba despre respectul celui ce gândește altfel decât noi. Nu vreau să îndemn la utopie, mai degrabă la introspecție. Să nu uităm puterea cuvântului și felul în care acesta poate schimba lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu