Încep să devin conștient de cât de puține zile mai sunt din acest an. Nu prea am mai scris pe blog și nici pomeneală să ating obiectivul de lectură de pe Goodreads. Am rămas în urmă. Daar, am citit niște cărți tare bune și am să povestesc despre ele, încercând să închei anul cu încă vreo câteva lecturi folositoare.
Revenind la cartea din titlu, am așteptat să o citesc. Am căutat-o și până la urmă am găsit-o în librăria Corina din Arad. Am pus mâna pe ea și n-am lăsat-o până când am plătit-o. Și într-o zi am înghițit-o cu totul.
Am să fiu subiectiv fiind în general de acord cu autorul, Rolf Dobelli, deținător al unui nume neobișnuit și mișto. El zice că știrile e nașpa. Evident, în 150 de pagini și oferind o mulțime de argumente care m-ar putea convinge să arunc televizorul pe geam dacă aș avea unul.
Ce e știrea și de ce este atât de dăunătoare? Păi știrea e acel mic calup de informații, sau breaking news-ul care ne invadează constant și ne mănâncă timpul, forțându-ne să ne oprim din ce facem zgâindu-ne la un ecran de unde izvorăște informația. Și ce e rău în asta?
Până la urmă nimic, în afară de cantitate (și calitate până la un punct). Trăim înconjurați de știri, suntem asaltați cu informații din Australia, Patagonia, Croația și Gondor, știind la minut de ce ministrul și-a dat demisia, unde a ars și cine a câștigat toate meciurile. În principiu informații irelevante la nivel personal. Cu ce mă ajută pe mine că știu toate astea?
Nu e o pledoarie pentru ignoranță. E bine să știi pe ce lume trăiești și de obicei marile evenimente nu trec pe lângă noi neobservate. Puțini americani ar fi fost afectați de faptul că s-a băgat curent electric în Timișoara, dar unii ar putea să aibă un câștig dacă ar ști că Romania a devenit un stat independent. Marile evenimente lasă urme și sunt ușor de asimilat. Restul e problema.
Și Dobelli ne acoperă cu argumente. Din multe perspective consumul excesiv de știri ne face rău fizic. Mai mult, ne face rău sufletului atunci când ne arată imagini exagerate ale violenței și brutalității. Ne face să avem mai puțină încredere unii în alții și ne ajută să facem alegeri greșite, pentru că deh, nu toate știrile sunt egale (sau obiective). În spate rămâne alianța cu profitul și asta susține practic ciclul neîntrerupt de știri.
Am avut și io două momente în viață când am fost news-aholic. Unul demult, altul anul trecut când a început pandemia. Atunci am renunțat la cvasi-ignorarea noutăților pentru un scroll continuu și repetat al paginilor de știri în căutarea noilor informații și decizii de ultim moment. A fost ca o povară și o ceață. Și nu m-a ajutat cu mare lucru.
De asemenea îmi place tare mult soluția lui: deconectarea. Se potrivește mult cu filozofia de viață pe care încerc să o aplic de aproape doi ani încoace. Suntem înconjurați de atât de mult balast și lucruri nenecesare despre care ni se spune că sunt esențiale. Și care în același timp scot la iveală anxietatea și angoasele din noi. În cazul ăsta, știrile. Ajungem ușor controlați de instinctul de a cunoaște totul, de a apăsa în disperare acele butonașe pentru a primi recompensa de serotonină, încât ignorăm realitatea care ne înconjoară și pe care o putem influența cu adevărat.
Nu am spus prea multe despre carte dintr-un motiv tare simplu: cumpărați-o. A apărut la editura Baroque Books. Mai dați o tură prin magazinul lor, au unele cărți tare mișto. Inclusiv asta. Chestiile pe care le-am pomenit în fugă Dobelli le tratează pe larg în capitolașe lungi de maxim trei pagini, dar împachetate cu date, statistici și citate celebre. Și poate va ajuta pe unii să renunțe la acest drog dulce și absorbitor de timp și atenție.
sursa foto: https://unsplash.com/photos/HeNrEdA4Zp4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu