Dacă există realități alternative, într-una din ele sigur am ajuns în Brașov prin 2020. Dar, din motive înțelese de toată lumea anul trecut am stat cu capul la cutie așteptînd zile mai bune. Au venit, puțin mai bune. Destul cît să ne suim în tren și să purcedem spre Brașov.
Am o relație complicată cu orașul ăsta. Prima dată l-am văzut în 2006 venind din Sinaia cu părinții. Dar am fost la Bran și am pierdut ziua ardeleană din vacanța aia. Am revenit în 2014 împreună cu gașca cu care am plecat în Etiopia să ne facem vaccinuri. Am stat cîteva ceasuri. Abia în 2017 am ajuns cum trebe și în vreo 5 ore am alergat ca un ogar de la un cap la altul văzînd ce era de văzut.
Iar acum am stat mai mult pe acolo. Stat e o expresie, pentru că am mers destul de mult în fiecare zi. Am găsit cazare aproape de centru, așa că iute ajungeam în piață. Și de acolo pe toate străzile, pe Tîmpa, pe Cetățuie, pe unde apuci. Și evident drumul cu trenul a fost vis frumos, dar la asta deja vă așteptați.
Cum mi s-a părut Brașovul la vorbă lungă? E un oraș frumos, chiar dacă nu a atins standardul orădeano-clujean de restaurare strălucitoare. E plin ochi de clădiri arătoase, care se țin încă bine și îmbie privirile. E micuț, ușor de traversat și fiind într-o tigaie te poți sui pe dealuri ca să-l vezi în tot de sus.
E un picuț aglomerat, deși l-am prins tocmai în moment de vîrf. Seara mergînd pe strada Republicii erai încadrat de zeci de oameni. Și multe mașini, multe-multe. Am urmărit și am văzut cel puțin una din fiecare județ în afară de CS. E ceva!
Cel mai mult mi-a plăcut promenada de După Ziduri. Dacă aș locui acolo, prin zona aia mi-aș face veacul. M-a cucerit rîulețul, fortificațiile artificiale de pe-o parte și cele naturale de dincolo. E paradis pentru introvertiții creativi. Din păcate, cu Cetățuia e afacere bulgărească, dar asta e poveste cu avocați și bani risipiți.
Am zis multe, vă las să și vedeți cîteva frînturi din orașul ăsta. Poate l-oți vizita într-o zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu